trecut brațul pe după umeri și a văzut berea, din care a băut o înghițitură zdravănă, făcându-mi cu ochiul.
― Așadar, cine-mi răspunde? Ce sărbătorim? a insistat.
― Am un job, i-am răspuns, zâmbind larg.
M-a privit sincer surprins.
― Și asta e o veste bună? Vrei să muncești?
― Nu, nu vreau să muncesc, dar, mă rog, mi s-a propus cu amabilitate, nu puteam să refuz! am spus, izbucnind în râs.
― Ești incredibilă!
S-a aplecat spre mine, la cei un metru optzeci și cinci ai săi, ca să-și pironească ochii malițioși într-ai mei.
― Facem un chef monstru în seara asta?
― Yes!
― Haideți, fac eu cinste în onoarea lui Yaël! a declarat radios.
Seara a început cu adevărat din acel moment. N-au mai fost decât râsete, glume, planuri iluzorii și pahar după pahar. Evident, a trebuit ca Adrien să aducă vorba de prestația mea puțin glorioasă
din ultima noastră seară în bar din săptămâna precedentă.
― Zborul tău planat de pe podium va rămâne în istorie!
― Ce pot să fac dacă mă isterizează cântecele astea?
Îl convinsesem pe DJ să pună cele două preferințe ale mele din acel moment: Murders on the dance floor și I am outta love. Cu câteva ocheade și promisiuni că am să beau un pahar cu el, îmi atinsesem scopul. Mă dădusem în spectacol timp de șapte minute, doar că făcusem prea multe piruete, dat fiind nivelul de alcool din sânge, și căzusem grămadă, stricând podiumul. M-a prins Marc înainte să mă dau cu capul de podea.
― Mie mi-a plăcut la nebunie să mă joc de-a pompierii, a spus Marc.
― Da, ce-ai mai făcut pe grozavul, i-a replicat Jeanne. Ei, și ce, mare scofală!
― Păi doar nu era s-o iau la palme! a răspuns el, ridicând mâinile.
― Eu am fost la mijloc, a completat sora mea. Așteptam de mult
asta.― Ticăloaso! i-am reproșat, aruncându-mă asupra ei.
Eram singurii clienții din El País în seara aceea, ceea ce ne-a adus un mic bonus, patronul oferindu-ne gustările din partea casei.
Ne-am aruncat asupra lor ca niște căpcăuni, mulțumindu-i cu gura plină. După aceea, Adrien a propus un concurs de aruncat la țintă.
Ca de obicei, eu am făcut echipă cu Marc. Eram perechea lui din ziua în care refuzasem să fac echipă cu fetele, una mai nepricepută
decât cealaltă. Victoria a fost de partea noastră. În timp ce Jeanne și Alice erau consolate de iubiții lor, eu am sărit în spatele lui Marc, care m-a purtat triumfal prin tot barul. M-am prins de gâtul lui, punându-mi bărbia pe umărul lui. El s-a apropiat de bar.
― Mi-e sete, femeie, mi-a zis.
I-am lipit un sărut pe obraz și, fără să mă dau jos din spatele lui, am înhățat un pahar și i-am dat să bea înainte să-mi potolesc la rândul meu setea.
― Copii, ne-a strigat barmanul. Autobuzul vostru vine în trei minute.
M-am dat jos din spinarea lui în mai puțin de două secunde.
Marc m-a prins înainte să mă dezechilibrez.
― Catastrofă! Portăreasa! a strigat Jeanne, căreia portăreasa imobilului în care locuia i-o ținea pe Emma la ea, în schimbul reducerilor la țoalele pe care i le vindea din magazinul unde lucra.
A fost panică generală, paltoanele noastre au zburat prin aer, fiecare s-a scotocit prin buzunare ca să-și plătească datoria.
― Ștergeți-o, v-o trec în cont, ne-a spus barmanul.
Am trecut în spatele barului și l-am pupat de două ori.
― Ești o comoară!
― Yaël! Ce faci? a zbierat Cédric.
Inevitabil, încercarea de a ieși pe ușă toți șase în același timp nu a fost o mare reușită. În clipa în care ușa s-a rupt și am ajuns toți pe trotuar, autobuzul a trecut prin fața noastră.
― Drăcia dracului! a bombănit Adrien. Repede!
Jeanne o luase deja la goană, fiica ei o aștepta. Alerga în mare
viteză în balerinii săi, probabil alcoolul îi dădea aripi. A prins autobuzul în stația următoare și a reușit să-l facă pe șofer să aștepte.
