A deschis dosarul portocaliu de pe birou.
— Mook Miran. Un nume cam neobişnuit, nu-i aşa? Mook nu e un nume de familie răspândit în Coreea de Sud, iar Miran e un prenume prea modern pentru o femeie ajunsă aproape de centenar.
187
A întors dosarul desfăcut spre mine şi mi l-a pus sub nas.
— N-ar trebui să împărtăşesc aceste informaţii decât cu personalul medical, dar o să încalc regula doar de data asta, de dragul tău, mi-a zis, după ce s-a codit un pic.
Pagina era o fişă medicală încărcată cu un scris indescifrabil de doctor.
Am început să mă simt agasată şi foarte obosită. Parfumul greu al doamnei Haam, în combinaţie cu umezeala crescândă din încăpere, începea să-şi facă
efectul. Am întrebat-o ce însemnau toate chestiile astea.
Fără o vorbă, doamna Haam a dat pagina. Aici se vedeau peste zece fotografii minuscule, alb-negru, ce păreau să reprezinte imagini obţinute în urma unui RMN cerebral.
— Bunica Mook are o tumoare pe creier. Inoperabilă. Cât o minge de tenis..
Doamna Haam s-a întrerupt.
Nu reuşeam să găsesc nimic de zis, rămăsesem cu gura căscată.
— Bunica Mook a fost dintotdeauna o persoană aparte. E foarte vorbăreaţă când o prinzi în dispoziţia potrivită, după cum ştii deja. Şi înclinată spre glume caustice. Unora stilul ei li se pare revigorant, amuzant.
Altora li se pare arogant şi nepoliticos. Adesea le corectează pe îngrijitoarele care nu-i sunt simpatice când fac greşeli gramaticale sau folosesc termenul nepotrivit, doar ca să le enerveze.
S-a întrerupt, râzând. Şi acum am înţeles cauza ostilităţii vădite a doamnei Docgo faţă de doamna Mook. Doamna Haam a revenit la figura tristă şi a continuat.
— Dar expresiile ei faciale — felul cum i se schimbă uneori expresia de la o clipă la alta, de parcă i-ar smulge-o cineva de pe chip, ştii? Şi felul cum se uită în gol în mijlocul unei discuţii. Treburile astea au apărut recent.
Presupunem că sunt efectul tumorii.
Am simţit că-mi transpirau palmele.
— Am pus-o în cameră cu bunica Song parţial pentru că se înţeleg.
Doamnei Song pare să-i meargă mult mai bine cu Mook decât cu orice colegă
de cameră pe care a avut-o înainte. Dar principalul motiv a fost faptul că
amândouă au pica.
Pica. Aveam senzaţia că ştiu sensul cuvântului încă dinainte să-mi fie explicat.
— Amândouă mănâncă lucruri care nu sunt hrană, preponderent lucruri care nu sunt nutritive şi pot dăuna. Bunicii Song i s-a dus buhul că gustă
uneori din treaba mare, iar bunica Mook, mă rog, mănâncă ţărână, mi-a spus pe şoptite.
188
Țărână. Doamna Haam a pronunţat cuvântul stânjenită la culme, de parcă
ar fi vorbit despre promiscuitatea sexuală a bunicii Mook. Era roşie ca racul la faţă.
— Pe la începutul anului trecut, doamna Docgo a prins-o îndopându-se cu pământ în grădina de mărăriţe. O săptămână n-a mai avut voie să iasă la plimbare. Apoi am prins-o din nou, în săptămâna următoare, furând pământ din ghiveciul cu crăciunel din hol.
Eram nedumerită. Țărâna era ultimul lucru pe care l-aş fi asociat cu doamna Mook, cu aerul ei alert şi semeţ. Să mi-o închipui în genunchi, îndesându-şi pământ în gură mi se părea o imagine la fel de neverosimilă ca a doamnei director Haam purtând veşminte călugăreşti.
A tras dosarul spre ea şi a mai dat câteva pagini. Apoi l-a împins spre mine. Masându-şi tâmplele, mi-a spus să mă uit la fotografie.
Mi-a luat o vreme să desluşesc ce se vedea acolo.
O textură ca de aluat lăsat prea mult la dospit, bătut şi tasat fără noimă.
M-am uitat mai atent. Şi apoi am văzut cicatricile lungi, încovoiate, peste care marginile de piele întărită, flască, veneau ca nişte draperii hidoase —
de parcă ar fi avut branhii pe burtă.
M-a luat un pic cu ameţeală.
— După primul control ecografic pe care i l-a făcut doamnei Mook, domnul doctor Koo mi-a spus că nu mai are uter.
Îşi frământa înverşunat tâmplele. Părea tristă şi furioasă.
— A zis că cicatricile erau foarte vechi. A zis că niciun medic întreg la minte n-ar mai face o astfel de histerectomie. Probabil că s-a întâmplat când era foarte tânără. N-ar fi putut niciodată să aibă copii, sărmana. A scris chiar ea acest lucru în fişa de internare, că nu are copii.
Mi se uscase complet gura. Rămăsese căscată prea mult, fără să poată
