Apoi se simţi ridicol. Cum ar fi putut s-o protejeze aia de un intrus? Dar era destul de speriată, încât s-o lase acolo. Poate că avea să fie talismanul magic care să alunge spiritul rău.
Sus, Leigh şi Clark erau întinşi pe covorul din camera de zi, citind reviste de benzi desenate. Leigh o observă prima.
VP - 192
— Ce-i la cină?
— Ce-i la cină? o imită Clark, papagaliceşte.
Katie trecu în grabă pe lângă baia lor comună de la etajul al doilea. Îşi simţea braţul lipicios şi scârbos, iar crampele i se agravau din nou.
— Macaroane cu brânză.
— Cu crenvurşti? întrebară gemenii.
— Doar în jumătatea lui Leigh, spuse ea, iar gemenii izbucniră în urale.
Clark nu suporta crenvurştii. Nu suporta nici hamburgerii, nici pizza.
Pentru un copil, avea nişte preferinţe alimentare de-a dreptul uluitoare.
În timp ce Katie urca scările în goană, mama ei le cobora tropăind. Lucra douăsprezece ore în tura de noapte de la spital. Trei zile în tură, patru zile libere. Era în tură, fără posibilitatea de-a-şi lua liber ca să îşi supravegheze copiii. Personalul urma un curs obligatoriu de formare profesională, pregătindu-se – şi aşteptând – noi atacuri.
— Aveţi tot ce vă trebuie? Ce-ai făcut cu bluza?
— Sunt bine, suntem bine, spuse Katie.
— Ţii telefonul în mână. Nu deschizi uşa nimănui.
— Ştiu, mamă.
— Vă iubesc! strigă ea.
— Şi noi te iubim.
Katie privi în urmă când spuse asta. Mama ei îi pupă pe gemeni de rămas-bun, în timp ce Katie lua un tricou curat şi pantaloni de pijama şi se încuia în baie. Îşi scoase bluza şi-şi frecă braţul cu o cârpă udată cu apă caldă şi cu săpun cu licenţă Sesame Street, apoi înghiţi o pastilă de Anvil şi se uşură.
Aplecându-se să ia un tampon de sub chiuvetă, Katie tresări, surprinsă.
Toate produsele de toaletă erau unde nu trebuia. Tampoanele şi rolele suplimentare de hârtie igienică nu mai erau la îndemână şi fuseseră
rearanjate, laolaltă cu trusa de machiaj, cu placa de păr şi cu produsele de îngrijire a părului, în spatele dulapului, iar jucăriile vechi de baie ale gemenilor fuseseră puse în faţă.
Primul gând al lui Katie fu unul înfricoşător şi iraţional: David.
Auzise un zvon la ceremonia de comemorare, cum că lui îi plăcea să îşi bată joc de victimele lui înainte de-a le omorî. Că le muta lucrurile ca să le facă să creadă că-şi pierduseră minţile. Bărbatul pe care-l auzise ea fără să
vrea se jura că auzise informaţia de la un ajutor de şerif din comitat, deşi nu fusese deloc menţionată la ştiri.
Al doilea gând al ei fu mult mai realist:
Iar a făcut mama curăţenie pentru că se simte vinovată.
De obicei, Katie făcea curăţenie, pentru că mama ei lucra noaptea şi avea VP - 193
grijă de gemeni în timpul zilei. Zilele libere şi le petrecea recuperându-şi orele de somn. Dar în timp ce Katie împingea jucăriile pe preşul de baie şi se întindea după cutia de tampoane, observă praf în interiorul dulapului.
Mama a făcut curat, dar n-a fost în stare să facă aşa cum trebuie.
Katie icni.
Mama ei susţinea că fata avea tulburare obsesiv-compulsivă. Ca asistentă
care-şi petrecuse primii ani de carieră lucrând în secţii de psihiatrie, punea diagnostice tuturor.
Pe dinafară, Katie nega acest lucru. Pe dinăuntru, ştia că era adevărat.
Şi Katie lucra multe ore. Şcoala şi rutina de culcare a gemenilor, pe lângă
formularele de înscriere la colegiu, formularele de înscriere în programele de împrumut pentru elevi, activităţile extracurriculare şi voluntariatul la spital – şi, între timp, îşi mai şi făcea griji că nu făcea destule ca să plece din Osborne. Curăţatul, îndreptatul, verificatul şi organizatul la modul ritualic o făceau să se simtă mai calmă într-o lume care părea scăpată de sub controlul ei.
Cu şase ani înainte, totul se dăduse peste cap în momentul în care tatăl ei ieşise valvârtej pe uşă la doar şase săptămâni după naşterea gemenilor.
Tulburare de personalitate antisocială, îl diagnosticase mama ei.
Katie refuza să se întoarcă la starea de atunci a lucrurilor.
În timp ce muta fiecare lucru la locul lui, privirea i se opri asupra unui strop de sânge proaspăt. Era pe covoraşul de la baie în formă de aligator, lângă toaletă – şi era al ei. Katie înjură în barbă. Îl şterse cu un şerveţel şi îl curăţă cu apă rece. Se auzi o bufnitură jos.
