— Eu ziceam doar să nu excludem pe nimeni deocamdată.
Makani încă fixa cu privirea fântâna.
— Sper că nu e unul dintre elevi.
— Te rog frumos! zise Alex. Adolescenţii furioşi fac mereu porcării de-3 Oraş neîncorporat din comitatul Hawai’i, din statul american Hawaii.
4 Grilă de seriale cu detectivi difuzată pe canalul de televiziune PBS, inspirată din diverse romane poliţiste britanice.
VP - 13
astea.
— Da, zise el, dar ăia-şi fac apariţia la şcoală cu un arsenal de arme automate. Nu intră peste oameni în case. Cu cuţite.
Makani îşi astupă urechile cu palmele.
— Bun, ajunge! Terminaţi!
Darby lăsă capul în jos, ruşinat. Nu spuse nimic, dar nici nu era nevoie să
spună. Împuşcăturile în şcoli erau cât se poate de adevărate. Cu criminali adevăraţi şi victime adevărate. Moartea lui Haley părea totuşi de domeniul fantasticului, pentru că nu părea a fi ceva ce li se putea întâmpla lor.
Infracţiunea era preaexactă. Cu siguranţă exista un motiv. Un motiv oribil, nepotrivit, şi, cu toate astea, un motiv.
Makani se întoarse ca să-i privească şi schimbă subiectul, încercând să-şi tempereze reacţia.
— Păi... Jessica n-a făcut-o.
Alex ridică din sprâncene.
— Jessica?
— Jessica Boyd. Dublura.
Makani dădu ochii peste cap când Alex zâmbi cu superioritate.
— Ştiu că-i dublura doar pentru c-am auzit pe cineva spunând chestia asta. Dar, sincer, chiar credeţi că ar putea omorî pe cineva?
— Ai dreptate, spuse Alex. Chiar pare puţin probabil.
Jessica Boyd era o mână de om, foarte delicată. Era greu să ţi-o închipui până şi trăgând apa după un peştişor auriu mort.
— Dar voi aţi observat că prietena cea mai bună a lui Haley n-a venit astăzi la şcoală?
— Pentru că e în doliu.
Darby era exasperată.
— Aşa cum aş fi şi eu dacă s-ar întâmpla aşa ceva cu una dintre voi.
Alex se aplecă puţin, complice.
— Gândiţi-vă la asta! Haley a fost una dintre cele mai talentate eleve de-aici. Ştiam toţi c-o să ne lase în urmă pentru un loc mai mare şi mai bun –
Broadway, Hollywood. Una din astea! Era genul de persoană care-ar fi putut să fie o înfumurată, dar... nu era aşa. O plăcea lumea. Ceea ce întotdeauna înseamnă că totuşi există şi o persoană care n-o plăcea. Care-avea resentimente faţă de ea.
Makani strâmbă din nas.
— Şi tu crezi că-i vorba de cea mai bună prietenă a ei?
— Nici nu o cunoştea nimeni pe Haley, zise Darby, dacă nu făcea parte din clubul de teatru sau din Vocalmotion.
Din păcate, Vocalmotion era numele ales pentru corul şcolii. Liceul VP - 14
Osborne avea doar trei organizaţii respectabile: departamentul de teatru şi cel coral, care se suprapuneau aproape sută la sută, şi echipa de fotbal american.
Vorbim de Nebraska! Normal că şcoala lua fotbalul în serios.
— Dar eu tocmai asta zic, spuse Alex. Nimeni altcineva n-o cunoştea. Şi-atunci, n-ar avea logică să o fi făcut unul dintre prietenii ei? Din gelozie?
— Ar trebui să ne facem griji? întrebă Makani. Plănuieşti să ne omori?
— Îh! făcu Darby.
Alex oftă.
— N-aveţi niciun haz.
