Matt McBride nici nu ar fi avut unde să vadă asemenea fotografii explicite ale cadavrului, în condiţiile în care acestea nu fuseseră făcute niciodată publice, cu atât mai puţin expuse în ziare sau la televizor. Cel puţin nu în urmă cu douăzeci şi unu de ani, la sud de Jersey.
- Matt, dă-mi voie să aprind lumina.
Tess a aprins lampa de lângă pat, iar Matt şi-a ferit ochii, enervat. Tricoul alb şi pantalonii scurţi în care era îmbrăcat erau leoarcă de transpiraţie şi îl jenau. A observat că Tess îl privea îngrijorată. Parcă l-ar fi acuzat că are un secret pe care nu vrea să i-1 dezvăluie. Când ea i-a aranjat părul umed de pe frunte, el i-a îndepărtat mâna, detestând să fie cocoloşit.
- Matt, te foiesti de ore întregi. Scrâşneşti din dinţi ca si cum ai încerca să spui ceva. Nu cumva ai febră? Poate ai luat ceva din Florida?
Tess era neliniştită, iar asta o făcea să fie iscoditoare.
-Tess, îmi pare rău că te-am trezit, a mormăi Matt. Cred că am fost prea agitat.
De fapt, nici nu cred că am apucat să adorm...
Era aproape ora patru. Se băgase în pat pe la miezul nopţii, ca de obicei, iar Tess se culcase mai devreme. Unde îi zburase
mintea? La Everglades1. Acolo unde făcuse fotografii în ulti-mele trei zile. Dar în niciun caz nu avusese un coşmar, nici gând.
Matt îşi bălăngănea picioarele peste marginea patului. Era nervos ca un armăsar speriat. Ce era toată nebunia asta, unde nu se legau lucrurile? Ştia că Tess îi voia binele, întotdeauna, chit că era iscoditoare şi îi făcea reproşuri, aşa cum face o soţie, că îi ascunde ce gândeşte cu adevărat. Tess îi voia binele, aşa că acum a suportat ca ea să-1 atingă, să-i strângă mâinile ca să-1 împiedice să se mai scarpine tare în cap, unul dintre proastele lui obiceiuri.
- Matt, te rog...
- Da, iubito. Nu am nimic.
- încercai să spui ceva? Ce anume?
Avea treizeci şi şase de ani. De nouă ani era căsătorit. O iubea pe Tess şi îi iubea pe fiii lor, dar uneori simţea că nu mai suportă intimitatea mariajului, iar asta se întâmpla din ce în ce mai des; nu suporta când cineva era curios să afle care îi sunt cele mai ascunse gânduri. Poate că nu era el făcut pentru căsătorie. Poate că el era de vină.
- Tess, nu ştiu. Mă îndoiesc că ar fi vorba despre aşa ceva. Sunt doar agitat. Ce-ar fi să te culci? a spus el, simţindu-se vinovat.
- Matt, cum crezi că m-aş putea culca? Este ca şi cum... ceva pluteşte în aer, a spus Tess, dând o turnură dramatică exprimării. Simt că parcă ar mai fi cineva în cameră cu noi.
- Nu fi absurdă. Nu e nimic.
1 Parc Naţional, zonă mlăştinoasă din Florida. (N. trad.) O să facă un duş, o să-şi schimbe hainele cu unele uscate şi o să şi apuce să
doarmă câteva ore. A asigurat-o pe Tess că se simte bine şi s-a scuzat din nou că a deranjat-o. îşi spunea: Hei, uite, asta înseamnă căsătoria. Doar ştii bine.
* * *
De când a devenit adult, Matt nu a spus nimănui despre fata dispărută din oraşul lui natal. Cu atât mai puţin lui Tess.
Marcey Mason. îngropată în cimitirul luteran din Forked River, acolo unde odihneau „rămăşiţele ei pământeşti".
Doar că ucigaşul ei nu fusese prins, şi atunci cum putea ea să se odihnească!
Pe Matt îl înfuria la culme faptul că lumea voia să creadă că Marcey Mason ajunsese în rai. Că era la loc liniştit, loc cu verdeaţă. Că primise viaţa veşnică.
La fel ca sporovăială aia cu iertarea păcatelor.
Fusese un adolescent cu un temperament năvalnic şi poate că încă era un adolescent cu un temperament năvalnic. Nedreptatea stârnea mânia ascunsă în el.
Nu era genul care să poată băga capul în pământ în faţa ştirilor scandaloase care nu îl vizau personal, dar nici nu îi stătea în fire să devină cinic sau deprimat ori să ridice un zid în jurul lui. Voia acţiune. Şi totuşi: cum?
(Umblau tot felul de zvonuri despre ce „păţise" Marcey. Ce „păţeau" fetele care erau răpite, fetele dispărute. în copilărie, se simţea vinovat că îl interesează sensul
tehnic al vocabularului adulţilor, al termenilor clinici precum „agresiune", „viol",
„mutilare sexuală".)
Sub jetul revigoram al duşului, Matt a crezut că înţelege de ce i s-a arătat în vis Marcey Mason: fusese plecat câteva zile în Florida şi fotografiase Everglades; singur, cum umbla de obicei; cutreierase ore întregi fotografiind peisajul însufleţit, şi totuşi adormit, surprinzând acele perspective în care luciul apei se transformă în aligatori; acea junglă alcătuită din copaci, cioturi de arbori bătrâni şi lianele ce şerpuiau printre ele şi străfulgerarea păsărilor zgomotoase, în culori ţipătoare. Şi tot felul de siluete nedesluşite întrupate din umbră şi care ar fi putut să fie (ştia că nu pot fi) chipuri umane inerte... sau cadavre plutind printre plauri. Şi-a amintit astfel de îndepărtatul Pine Barrens din copilărie, acel ţinut pustiu de o frumuseţe rară ce te îndemna să-1 explorezi la pas.
Pustiul Barrens. Fata dispărută. Cea pe care o iubise.
Puţin probabil să poată vorbi despre toate acestea cu Tess. Sau cu oricine altcineva.
Primii ani din căsătoria lui Matt fuseseră destul de tumul-tuoşi, cu trăiri incandescente. Certurile se iscau din te miri ce, ca un chibrit care se aprinde când intră în contact cu un material inflamabil; atracţia sexuală dintre el şi Tess era foarte puternică şi poate confundaseră asta cu ceva mai profund şi durabil. Se certau atât de pasional, încât Matt ieşea ca o furtună din cameră sau chiar din casă şi uneori prefera să doarmă pe canapea, pe podea sau chiar afară, numai să nu mai fie în preajma lui Tess... Acum îi era greu să îşi amintească din ce cauză se certau. Şi de obicei se împăcau după câteva ore, plini de remuşcări, de regrete şi de mustrări de conştiinţă; terminau cu cearta, făceau dragoste şi se iertau unul pe celălalt. Cel puţin, o vreme.
Aşa trecuseră nişte ani peste ei. Mulţi ani. Febra pasiunii dintre ei se mai domolise. Matt încerca să se obişnuiască cu gândul că Nu mai eşti copil, eşti adult.
Pricepi? „Mathias" era numele lui de botez - „Mathias" sună impresionant, ca un nume scrijelit pe o piatră funerară. Era soţ şi tată. Era un cetăţean responsabil din Weymouth, New Jersey. Departe de închistarea orăşelului şi de lipsa de perspectivă
din Forked River. Asa-i? Departe de dezolarea romantică din Pine Barrens. Categoric.
Era asociat junior în cea mai agresivă - şi mai de succes - companie de intermedieri imobiliare din centrul New Jersey şi nu mai era un fotograf ambulant care hoinărea pe unde vedea cu ochii, până în Alaska şi înapoi, împrietenindu-se cu străinii, chiar şi cu femei, cu multe femei simpatice, aşa cum făcuse pe când nu avea mai mult de douăzeci de ani. Vremurile acelea erau de mult apuse.
Se căsătorise cu Tess pentru că părea să-1 iubească aşa cum nu o mai făcuse nicio altă femeie până atunci. Şi pentru că rămăsese însărcinată. Şi pentru că el, Matt McBride, în mândria lui vinovată şi în propriul orgoliu, nu era genul de bărbat care să o refuze; şi nici genul care să insiste ca Tess să facă avort văzând-o cât era de disperată, deşi a simţit, la momentul acela, că era o disperare simulată, expresia unei voinţe la fel de încăpăţânate ca a lui. Nu s-a gândit că M-a păcălit, m-a prins în plasă.
Nu s-a gândit la Ce este căsătoria, de ce ni se întâmplă toate astea? h. încetat să
