Matt a fost amabil, cordial. A dat mâna cu amândoi. Era unul dintre cei mai promiţători asociaţi juniori de la Krell & Asociaţii. Şi toată lumea din Weymouth auzise de multimili-onarul Sidney Krell. Dacă au fost contrariaţi de poziţia lui Mathias McBride, având propriul birou luxos, fără cusur, din lemn de nuc, piele neagră
elegantă şi crom lustruit, covoare de pluş şi o fereastră înaltă până-n tavan, scăldată
în lumina soarelui de iarnă, detectivii au fost prea înţelepţi ca să i-o arate.
Matt i-a invitat să ia loc. Arătându-şi dorinţa de a coopera, a târât pe covor un scaun pe care i 1-a oferit celui mai tânăr, cel mai taciturn dintre cei doi detectivi, care îl privea cu un zâmbet agăţat în colţul gurii. Ca şi cum i-ar fi spus: Crezi că mă
duci de nas? Ii ştiu eu pe cei ca tine.
Detectivul mai în vârstă i-a cerut lui Matt să o roage pe secretară să aibă grijă
să nu fie întrerupţi, iar Matt s-a conformat, simţind că îi ies flăcări din obraji. Nu era speriat. (Sau era?) Nu avea nimic de ascuns. (Sau avea?) Şi-ar fi dorit să nu îşi fi dezbrăcat haina înainte de a veni detectivii. Doar în cămaşă si cu bretelele ţipătoare, i se părea a fi expus, vulnerabil. Şi cu cravata lui italiană de mătase. Ce altceva era Matt, cândva un puşti din South Jersey, în Weymouth, dacă nu un impostor? Pentru aceşti detectivi, era ca o carte deschisă.
Fusese genul de copil neastâmpărat, rebel, din aceia care au probleme cu şcoala, care se iau la trântă în cantină şi „la harţă" cu profesorii care îi scoteau dintr-ale lor. In primul an de liceu, pentru o săptămână, Matt fusese exmatriculat de la liceul din Forked River împreună cu câţiva prieteni numai pentru că se apăraseră într-o încăierare iscată în parcare. Pe nedrept, tatăl îi făcuse mare scandal, bătându-1 pe Matt zdravăn cu pumnii în cap şi în spate, nu neapărat tare, dar aşa cum ai bate cu exasperare şi dezgust un câine neascultător. Mai devreme sau mai târziu, cineva tot o să scoată untul din tine.
Detectivul mai bătrân 1-a întrebat pe Matt despre o tânără pe nume Duana Zwolle.
- Duana Zwolle, a repetat Matt numele cu prudenţă. îmi sună cunoscut. Da, asa e.
- Numele sau femeia?
- Ambele, a spus Matt înghiţind în sec.
Detectivii erau politicoşi, calmi. Dar el ştia bine cât de mică era graniţa de la o stare la alta.
- Este vorba despre o tânără atrăgătoare, de douăzeci şi şase de ani, care locuia în Lismore, New Jersey. Artistă şi grafic designer, liber-profesionistă, lucra pentru o companie din Weymouth, Vision View Graphics. Sunteţi familiarizat cu aceste date personale, domnule McBride?
Matt a răspuns cu grijă, neştiind unde aveau să-1 ducă toate
astea.
- Am întâlnit-o pe Duana Zwolle, dar nu aş putea spune că
o cunosc prea bine. A păţit ceva?
Până şi întrebarea aceasta a adresat-o cu toată inocenţa de care era capabil.
Bineînţeles că a păţit ceva. Altfel, de ce ar mai fi aici oamenii ăştia?
- A păţit ceva, domnule McBride? Ne întrebăm dacă dum neavoastră aveţi vreo informaţie în legătură cu asta.
Matt simţea că nu mai are aer.
- De ce mă întrebaţi asta pe minei
Ştia bine că ar fi fost o greşeală să se lase stârnit. Să pară că are emoţii. Cu ani în urmă, mai avusese de-a face cu poliţia. Bineînţeles că asta se întâmpla pe vremea când nu locuia în Weymouth, New Jersey. Pe când nu era angajat la Krell & Asociaţii.
Oamenii ca cei doi îmbrăcaţi în costume de rând si cu cravate luate la reduceri, care stăteau pe covorul lui şi îl priveau cu calm erau poliţişti, suspicioşi prin natura lor, pândind să nu le scape vreun motiv întemeiat care să te califice drept suspicios.
Trebuia să ia în calcul şi că erau înarmaţi.
Le-a spus că o întâlnise pe Duana Zwolle o dată sau de două ori. Poate chiar de trei. O întâlnise în oraş, la o galerie de artă din Weymouth.
- Eu şi soţia mea suntem pasionaţi de artă şi am fost invi taţi la vernisajul unei expoziţii de-ale ei de sculptură... cred.
Pentru ce motiv menţionase soţia meat Asta suna la fel de forţat pentru el, ca şi pentru ei. Deşi vorbise sincer, fără intenţia de a ascunde ceva, vocea lui era vocea unui om vinovat; un om care ştie mai multe decât vrea să recunoască. Şi mai şi începuse să transpire.
- A păţit ceva — femeia despre care vorbiţi?
Lui Matt nu îi era uşor să pronunţe numele „Duana Zwolle".
Deja era a doua oară când punea această întrebare, dar detectivii s-au prefăcut că nu bagă de seamă. Cel mai în vârstă a scos din servietă o fotografie pe care i-a întins-o lui Matt. Era o fotografie alb-negru, pe hârtie lucioasă, de treisprezece centimetri pe douăzeci şi unu de centimetri. Matt s-a pregătit sufleteşte pentru
imagini de groază, dar tot ce a văzut a fost o fotografie în care tânăra zâmbea, o imagine pe care el nu o mai văzuse până atunci.
A avut o presimţire. E fata dispărută. Inima îi spunea lui Matt că ea e.
Detectivii îl priveau îndeaproape. Se uita la chipul fetei cu pielea măslinie, îmbrăcate cu un tricou lălâi şi blugi stropiţi cu vopsea, un pic sfioasă, alături de una dintre lucrările sale de artă bizare: o machetă reprezentând un colaj de figuri sculptate. Zwolle zâmbea timid, ca şi cum s-ar fi temut de aparatul de fotografiat.
Era un zâmbet ca o rană pe chipul serios. Cu ochii mari şi negri, plini de viaţă, ai putea spune. Ochi frumoşi. „Misterioşi." (Cine ştie, poate era sub influenţa unor droguri?
Poate suferea de vreo manie?) Matt nu voia să privească în adâncul acelor ochi, nişte ochi pe care ar fi fost mai bine să-i evite.
Părea a fi o artistă tânără şi serioasă, capabilă de emoţii puternice, îmbrăcată
în hainele ei mânjite. Era desculţă; braţele îi erau subţiri, dar vânjoase, musculoase.
Postura ei era una precaută, concentrată spre bliţul aparatului. Sprâncenele subţiri aproape că se îmbinau în dreptul punţii nasului delicat; chiar şi când zâmbea, sau cel puţin când încerca să zâmbească, părea picată în visare, meditativă. Atunci când o întâlnise în Weymouth, Matt se întrebase dacă nu cumva prin vene îi curge sânge de indiancă. Sau poate de marocană? Nu era exclus nici să fi avut ceva de iraniană. Ce era sigur era că avea o alură exotică, chiar dacă putea fi vorba de o simplă excentricitate. Cu privirea-i pătrunzătoare ar fi putut stârni orice bărbat.
