dai în judecată la străini”.
Înainte să scriu acest articol, am vrut să văd ce crede lumea și am postat un mesaj pe micro-blogul meu.
Mesajul a fost citit 2.300.000 de persoane, 1936 dintre ei distribuindu-l și comentând. Așa cum m-am așteptat, două tabere s-au delimitat foarte clar: cea a celor care detestă Statele Unite și cea a celor care le venerează.
Disputa dintre utilizatorul „Frumusețe trecătoare aproape perfectă” ( Shishang jiumei) și „Bucurie în singurătate” ( Guxindayue) este reprezentativă:
„America are de multe ori standarde duble.
Condamnă atacurile cibernetice venite din partea altor țări, dar își programează serverele să atace alte state (incidentul cu Edward Snowden); îi critică pe alții pentru nerespectarea drepturilor omului, dar închisorile americane au cel mai mare număr de deținuți din lume”, spunea cel dintâi.
„Când spui state te gândești la națiuni? Eu cred că
America interferează cu anumite regimuri politice, nu cu anumite națiuni. Ceea ce calcă ei în picioare este demnitatea acestor regimuri politice”, i-a răspuns cel de-al doilea.
Din reacțiile primite pe micro-blogul meu, cred că cei care venerează Statele Unite sunt totuși mai mulți decât cei care le detestă.
O părere interesantă a venit de la utilizatorul cu
numele Cao Mengyu: „Atitudinea mea față de Statele Unite este probabil la fel cu cea a unui elev slab față de un elev bun: le admir, sunt gelos, le urăsc” Un altul, Shi Zhongyu, scria: „E trist când citesc atâtea comentarii în care lumea compară ceea ce are China mai rău cu ce are America mai bun. Oricum le-ai compara, tot America câștigă!”
Au fost și unii care au scris cum s-a schimbat imaginea lor despre America. „Acum zece ani”, spunea cineva, „credeam că spiritul american înseamnă
independentă, libertate, progres. Încetul cu încetul am înțeles că America este de fapt mult mai pragmatică, rațională, răzbunătoare (pe Bin Laden l-au vânat 10 ani după atacurile de pe 11 septembrie, îmi amintesc de cruzimea cu care au lansat cele două bombe atomice asupra Japoniei, la 4 ani după Pearl Harbour), nu este deloc binevoitoare și își are întotdeauna interesul în vedere. Fie că intră într-un război sau într-o dispută, totul se joacă din perspectiva obținerii profitului maxim”.
Cea de-a treia Americă este o combinație între prima și cea de-a doua. Deși primele două Americi sunt diametral opuse, au un element comun, și anume că în cele două perioade toată lumea avea aceeași imagine despre Statele Unite. În momentul apariției celei de-a treia Americi părerile erau deja împărțite. Părerile
împărțite despre America au apărut într-o societate divizată. După 34 de ani de dezvoltare, problemele sociale sunt din ce în ce mai acute. Discrepanțele economice adânci, poluarea, corupția și injustiția au fragmentat societatea în clase sociale, fiecare cu propria ei voce, din care răzbat două curente de opinie reprezentative, dar diametral opuse.
Primul dorește întoarcerea Chinei în perioada lui Mao Zedong. Deși săraci și oprimați spiritual, cerul era albastru, apele erau curate, nu exista cine știe ce corupție sau nedreptate, și cum toți eram la fel de săraci, nici n-are sens să vorbim despre discrepanțe economice.
Celălalt speră ca societatea chineză să avanseze cât mai repede, pentru că mersul înapoi n-ar duce niciunde.
Numai o societate cu adevărat liberă și democratică ar putea rezolva muntele de probleme actuale.
Atitudinea diferită față de problemele Chinei se reflectă și în atitudinea diferită față de Statele Unite.
Majoritatea celor care vor să ne întoarcem în vremea lui Mao Zedong detestă America, iar cei care speră să
ajungem cât mai repede la libertatea democratică o venerează. Inițial, primele două Americi nu aveau de-a face una cu alta, vorba aceea, dealu-i deal și valea-i vale.
Odată cu apariția celei de-a treia Americi, între deal și vale s-a făcut potecă.
Primele două Americi reprezentau doar două curente
de gândire din două perioade diferite; cea de-a treia nu mai este doar un curent de gândire, este și o reflectare a statutului și interesului social al fiecăruia. Statute și interese sociale diferite dau naștere la opinii și poziții diferite, de aceea când vine vorba de cea de-a treia Americă nu există consens, există doar divergență și opoziție.
Trebuie să mai clarific un lucru. Când a fost inclusă în cea de-a treia Americă, imaginea primei Americi a suferit unele schimbări, adică a fost acceptat faptul că
era o țară puternică. Chiar dacă unii adepți ai primei Americi cred că n-o să mai treacă mult până când o să
le-o luăm înainte, ei sunt de acord că în momentul de față Statele Unite sunt mai puternice decât China.
În încheiere, vreau să vă mai povestesc ceva. Pe 6
februarie 2012, viceprimarul orașului Chongqing, Wang Lijun, s-a refugiat în consulatul american din Chengdu. O lună mai târziu, m-am întâlnit la Beijing cu un reporter englez care mi-a spus că există un consulat englez în Chongqing și se întreba de ce nu s-o fi dus Wang Lijun acolo. A condus 340 de kilometri ca să se refugieze în consulatul american din Chengdu.
— Numai presiunea americană mai poate avea un oarecare efect supra guvernului chinez. Wang Lijun știa asta foarte bine, i-am răspuns.
Reporterul a încuviințat:
— Dacă eram Wang Lijun, și eu mă duceam tot la consulatul american din Chengdu.
14 noiembrie 2013
Cum am simțit schimbările Chinei
Când trebuie să vorbesc despre cum am simțit eu schimbările Chinei, îmi apar fața ochilor o mulțime de drumuri – străzi mari, principale, sau străduțe mici, desprinse din cele mari, dar cu nimic mai puțin importante decât ele. Pus în fața acestei răscruci de drumuri, mi-e greu să mă hotărăsc pe care să merg.
Ceea ce mă neliniștește și mai tare este că fie și dacă le-aș străbate pe toate, tot n-aș reuși să cuprind complexitatea numeroaselor schimbări prin care a trecut China, pentru că sunt doar un om și nu le pot descrie decât din punctul meu de vedere. Ce pot face însă este să încerc să străbat mai întâi două străzi principale, iar la urmă câteva străduțe.
Prima stradă principală este cea a istoriei. În mare, toată lumea știe că au existat 18 dinastii imperiale;
„schimbarea dinastiei” este o sintagmă bine-cunoscută, cu un puternic iz de sânge. Dacă ar fi să rezumăm istoria Chinei într-o singură frază, aceasta ar suna cam așa:
„fondezi o dinastie, o răstorni, mai fondezi una, o răstorni și pe aceasta...”
Chiar și atunci când la putere era aceeași dinastie, în aer a plutit dintotdeauna miros de sânge, mai ales în momentul în care apăreau schimbări sociale importante.
