Imediat după aceea, Partidul Comunist a început înlăturarea tuturor vestigiilor feudale, acțiune ce a culminat cu eliminarea „celor patru vechituri”, din timpul Revoluției Culturale: gândirea tradițională, cultura clasică, vechile obiceiuri și vechile cutume.
Relicvele culturale, templele sau sărbătorile tradiționale, ca cea a Bărcilor Dragon, Qingming – Ziua curățării mormintelor sau Sărbătoarea mijlocului toamnei, au devenit feudale.
Numele restaurantelor cu tradiție din Beijing, Donglaishun (La est se ajunge ușor) și Quanjude (Virtuți desăvârșite), au fost considerate feudale; spitalul Tongren (Aceeași bunăvoință) a fost redenumit Spitalul muncitorilor, țăranilor și al soldaților, iar spitalul Hexie (Armonia), Spitalul Antiimperialismului.
Aleea pe care locuiam când eram copil, în provincia Zhejiang, și-a schimbat și ea numele din Aleea Familiei Yang în Aleea Soarelui.
După moartea lui Mao Zedong și încheierea Revoluției Culturale, a început noua eră a deschiderii și reformelor lansate de Deng Xiaoping. Cât ai clipi, cele patru vechituri criticate și aproape eradicate în timpul Revoluției Culturale au redevenit comorile culturii tradiționale. Restaurantele Donglaishun, la care îți gătești singur în oala de supă clocotindă din mijlocul
mesei carnea de miel tăiată subțire ca hârtia, sau Quanjude, vestit pentru rața în stil Beijing, sunt simboluri ale capitalei. Relicvele culturale au fost restaurate și protejate. Din temple răzbate din nou mireasma bețișoarelor de tămâie aprinse, sărbătorile tradiționale ale Bărcilor Dragon, Qingming și cea a Mijlocului toamnei au fost desemnate sărbători legale, iar Aleea Soarelui a redevenit Aleea Familiei Yang.
Geomanții și ghicitorii care nu mai îndrăzneau să se facă
văzuți sunt acum peste tot. Foarte interesant este că
practici condamnate odinioară de Partidul Comunist drept feudale au fost transformate de oficialii iscusiți în metode administrative eficiente.
Corupția, disparitatea economică și problemele de mediu rezultate din dezvoltarea extrem de rapidă a ultimilor trei decenii au devenit factori de instabilitate socială. Numărul incidentelor de masă din 2010 a fost de patru ori mai mare decât cel din 2000. Partidul Comunist a înțeles destul de repede că metodele de guvernare din timpul lui Mao Zedong sau din anii de început ai reformei nu mai sunt eficiente și caută unele noi. Școala Centrală de Partid și toate celelalte scoli de partid din provincii își ajustează planurile de învățământ, iar oficiali din poziții înalte sunt trimiși anual la Harvard, la cursuri de administrație. Dar în fața problemelor sociale concrete, toate cele învățate în
școlile de partid sau la Harvard rămân niște teorii pe hârtie, pentru că tot metodele feudale detestate de Mao Zedong sunt cele mai eficiente. Mulți oficiali știu foarte bine că vechile metode pot fi elemente de stabilitate în momentele de criză.
Șeful unui district din sud îmi povestea odată cum viiturile provocate de ploile abundente au luat cu ele peste o mie de morminte. În China există din moși-strămoși credința că poziția unui mormânt poate decide soarta urmașilor. Mormintele luate de ape fuseseră
inițial împrăștiate pe te miri unde, dar au fost la un moment dat mutate toate în același loc, în cadrul procesului de urbanizare. Și atunci au existat tot felul de probleme, pentru că în tradiția chineză mormântul nu poate fi mutat decât dacă familiei i se întâmplă o nenorocire. Dacă apele ar fi luat mormintele de unde fuseseră ele la început, oamenii ar fi pus totul pe seama dezastrului natural, dar pentru că le-au luat de unde le mutase administrația, vina îi aparținea acesteia. Mia de morminte însemna peste zece mii de rude furioase din cale afară.
Șeful știa foarte bine că situația tensionată stătea să
degenereze, dar, foarte iscusit, nu a chemat poliția, ci a pus la treabă vreo zece geomanți. Geomanții s-au folosit de principiile feng shui ca să-i convingă pe oameni că
mormintele luate de apă erau semn de bogăție. În
tradiția chineză, apa înseamnă bogăție, deci să dai peste apă înseamnă să te îmbogățești. Oamenii nu au încredere în administrație, dar au încredere în geomanți. Așa au reușit geomanții trimiși de administrație să evite o revoltă gata să izbucnească.
O altă poveste adevărată mi-a fost spusă de un oficial din provincia Hunan. Când era în funcție, a vrut să
construiască o nouă clădire administrativă și a depozitat pe un teren viran lemn, cofraje de oțel și ciment. Localnicii se duceau în fiecare seară și furau fără
grijă din materiale, ca să-și facă ei case. Vorba aia, dacă
iei de la stat nu-i problemă, numai ce iei din avutul vecinului se consideră furt. Cei de la primărie au propus să împrejmuiască terenul cu gard electrificat și să pună
poliția de pază. Omul nostru a spus nu, nu facem gard, nu-l electrificăm, nu punem poliția de pază, nu trebuie decât să punem câte un semn pe fiecare parte a terenului viran: „Materiale pentru construcția unui templu”. A avut efect. Când oamenii au aflat că
materialele erau pentru înălțarea unui templu întru slava lui Buddha, de frică să nu li se întâmple vreo nenorocire, nu numai că au încetat să mai ia din materiale, ba le-au adus înapoi și pe cele furate la adăpostul întunericului.
Un reporter canadian m-a întrebat odată: „Cât mai țineți portretul lui Mao Zedong pe Poarta Tian’anmen?”
I-am răspuns: „Dacă ar ști Mao Zedong cât de schimbată e China de azi, s-ar mânia într-atât încât ar cere singur să-i fie dat jos portretul”.
11 aprilie 2013
Le-am arătat noi
Anunțul fondatorului grupului american Blackstone, Stephen A. Schwarzman, că a pus bazele un fond de burse în valoare de 300 de milioane de dolari la Universitatea Tsinghua a făcut înconjurul mass-mediei occidentale. Schwarzman a donat personal 100 de milioane de dolari, scopul fiind să susțină financiar 200
de bursieri străini în China, în principal studenți americani, în fiecare an.
Deși este una dintre cele mai mari donații care au existat vreodată în educație, știrea n-a atras prea multă
atenție în China; au apărut doar câteva articole scurte în ziarele financiare și pe câteva pagini de internet ale posturilor de televiziune economice. Nici micro-blogurile, despre care se spune că reprezintă vocea poporului, nu i-au dat mai multă importanță – s-a scris prea puțin pe tema asta: în unele texte Schwarzman era lăudat, în altele intențiile sale erau puse la îndoială. Cei care se îndoiau adăugau că Blackstone achiziționase la finalul lui 2012 o clădire de birouri și un hotel de cinci
stele într-o zonă scumpă din Shanghai și că de fapt generozitatea lui Schwarzman masca dorința de a ajuta compania să facă și mai mulți bani în China, mai ales că
Tsinghua este universitatea pe care au absolvit-o cei mai mulți dintre liderii chinezi, inclusiv actualul președinte, Xi Jinping, predecesorul său, Hu Jintao, sau fostul premier, Zhu Rongji.
Pe internet mai erau și câteva mesaje arogante, ca de pildă „Le-am arătat noi!”. Acestea sunt vorbe cu tâlc.
Schimbarea rolurilor e evidentă. Începând cu 1980, valuri de studenți chinezi au plecat la studii în Statele Unite și Europa, s-au familiarizat cu limba, cultura și economia țării în care se duceau și au primit o educație occidentală. Acum, după ce China a devenit o piață
imensă, tot mai mulți tineri din SUA și Europa vin aici să ne învețe limba, cultura și sistemul economic – să
primească o educație chinezească. În plus, le-am arătat noi oamenilor de afaceri occidentali că dacă vor să facă
bani în China trebuie să învețe să asculte de guvernul chinez și să se dea bine pe lângă membrii acestuia.
În anii ’80 ai secolului trecut, când delegații pentru achiziții ai guvernului chinez se duceau în Statele Unite și Europa și cumpărau cantități imense de marfa, firmele occidentale sărbătoreau încheierea contractului cu o sticlă de șampanie. Oficialii chinezi erau extrem de nemulțumiți și se gândeau „am cheltuit atâta bănet să
vă cumpăram marfa și voi nu dați nici măcar o masă
