mai ca lumea”. Câțiva ani mai târziu, oamenii de afaceri occidentali au înțeles că dacă vor să-și vândă marfa în China, trebuie mai întâi să-i hrănească și să-i binedispună pe oficiali.
Acum ceva vreme, dintr-un motiv nu foarte clar, guvernul chinez a lansat o campanie împotriva companiei Apple. Criticile au început anul acesta pe 15
martie,
într-o
emisiune
dedicată
protecției
consumatorului, la televiziunea centrală. Compania coreeană Samsung, care se confruntă în China cu foarte multe plângeri legate de calitatea produselor sale, a investit o groază de bani în publicitatea din timpul emisiunii, așa cum au făcut și alte companii ale căror probleme referitoare la calitate mai fuseseră expuse pe post și au scăpat nevătămate. Apple nu a plătit pentru reclame și în următoarele două săptămâni în presa oficială au apărut peste o sută de articole critice.
Cei mai mulți dintre internauți au sărit în apărarea companiei americane, nemulțumiți că statul nu se preocupă de problemele majore legate de calitatea produselor fabricilor de stat, în schimb, nu mai poate de grija garanției pentru iphone 4.
Incidentul e oarecum similar cu ce s-a întâmplat în 2010 cu Google, când Eric Schmidt a ales să rămână pe poziție și să refuze cenzura, reorientându-și clienții spre
Google Hong Kong. Tim Cook de la Apple a decis să
colaboreze și și-a cerut oficial scuze cu mai multe ocazii.
În cartea Însemnări din pădurea de zâmbete, din dinastia Qing3, este o anecdotă care sună astfel: un om avea o prăjină de bambus foarte lungă și voia să intre cu ea pe poarta cetății. A încercat să o țină pe verticală, dar n-a putut intra; a încercat pe orizontală, însă tot în zadar.
Atunci, un bătrân l-a sfătuit s-o rupă în două și să intre.
Ce vreau să spun este că oamenii de afaceri occidentali care vor să facă bani în China trebuie să țină
seama de directivele guvernului, chiar dacă acestea sunt complet lipsite de sens. Dacă guvernul îți cere să rupi prăjina ca să intri, păi o rupi. În 2010, Schmidt a refuzat să facă asta și a vrut să intre ținând-o drept înainte, dar s-a lovit de porțile închise.
Cineva m-a întrebat ieri dacă cred că un individ dur ca Steve Jobs ar fi plecat capul în fața guvernului chinez.
I-am spus că o asemenea întrebare n-are niciun rost, ce vreau eu să aflu acum este dacă Schmidt regretă că nu a rupt prăjina de bambus atunci.
26 aprilie 2013
Putere și aroganță
3 Dinastia Quing, 1644-1911.
În octombrie 2010, serviciile vamale chineze au surprins pe toată lumea când au impus o taxă de 1000
de yuani4 pentru fiecare iPad introdus în țară. Vama nu a ținut cont că prețul diverselor tipuri de iPad era diferit în funcție de caracteristici și a stabilit taxa la 20% din prețul tabletei, care se vindea în China cu 5000 de yuani.
Telefoanele inteligente și orice alte electronice sunt mult mai ieftine în Hong Kong, dar chiar și cei care dăduseră
3000 de yuani pe tabletă în Hong Kong trebuiau să
plătească tot 1000 de yuani taxe. Până și cei care și-o cumpăraseră în China și ieșiseră cu ea din țară trebuiau să plătească taxa la întoarcere. Măsura luată complet pe neașteptate a dat naștere un val uriaș de nemulțumire.
Până și Ministerul Comerțului s-a declarat împotrivă, mai ales că accesul în Organizația Mondială a Comerțului presupunea și eliminarea oricărei taxe vamale pentru diversele tipuri de computere, iar taxa impusă de vamă încălca regulile Organizației Mondiale a Comerțului.
În ianuarie 2011, când am plecat din țară mi-am luat tableta cu mine. Înainte de vamă, am întrebat unde pot să o declar ca să nu fiu taxat la întoarcere. Primii patru funcționari n-au știut să-mi răspundă, al cincilea mi-a spus că taxa fusese anulată. De fapt, ea fusese 4 În 2010, aproximativ 150 de dolari.
înjumătățită, nu anulată. L-am întrebat de ce nu se anunțase public dacă fusese anulată, la care el mi-a răspuns că de ce ar fi trebuit să fie anunțat public, ce, atunci când fusese introdusă a existat vreun anunț
public?
Administrațiile locale vin cu reguli și mai absurde decât cele centrale. În 2004, administrația provinciei Hunan a decis că sânii femeilor care candidează pentru un post de funcționar public trebuie să fie simetrici. În același an, poliția orașului Harbin a hotărât că toți polițiștii a căror talie depășește 90 de centimetri trebuie să-și dea demisia. În 2006, departamentul de control al traficului din provincia Zhejiang le-a interzis angajaților să aibă păr facial, iar în 2001, spitalele din Shenzhen au creat un cod de comportament pentru asistentele medicale în care era stipulat că acestea trebuie să afișeze un zâmbet profesional în care „să se vadă opt dinți” În 2007, județul Pinghe din provincia Fujian a anunțat că
nimeni nu se poate căsători fără un certificat de absolvire a nouă clase obligatorii, pentru a preveni abandonul școlar.
Reguli absurde care te fac să râzi amar pentru că
denotă atitudinea arogantă a celor care dețin puterea în China. Îți poți imagina cum oficialii stau comod pe canapele, dezbat reguli absurde, beau ceai de bună
calitate și fumează țigări fine. Le discută la nivel pur
intelectual, fără să le pese de cât de complexă este realitatea socială. Atât timp cât regulile au o logică sunt foarte bune și nu mai pierd timpul să cugete dacă vor fi sau nu agreate de public. Știu foarte bine că vor exista și voci împotrivă, dar nu le pasă pentru că de multă vreme autoritatea statului încalcă drepturile individului.
Regulile sunt anulate discret numai dacă duc la proteste puternice și mai-marii sunt iritați că afectează
stabilitatea socială.
Există reguli ale organelor administrative care intră în contradicție cu legea. De exemplu, la 1 ianuarie anul acesta, a intrat în vigoare noul regulament pentru obținerea și utilizarea permisului de conducere.
Serviciul de supraveghere a traficului a făcut publice cele mai drastice măsuri de până acum, menite să
