asemănător cu cel al lui Wu Xiaoqing, internauții chinezi l-au luat în derâdere scriind mesaje precum: „În conformitate cu dreptul internațional, este cunoscut faptul că suprafața Ambasadei Statelor Unite ale Americii este teritoriu american și, prin urmare, datele publicate nu sunt decât o dovadă că în Statele Unite calitatea aerului nu este corespunzătoare”
Până în acel moment, în afară de câțiva specialiști în protecția mediului și meteorologi, nimeni nu prea știa ce sunt PM 2,5. Ele sunt particule cu diametrul mai mic sau egal cu 2,5 microni care pătrund direct în căile respiratorii și afectează funcționarea plămânilor, având același potențial cancerigen ca și țigările. Tot mai mulți internauți criticau acuzele aduse de guvern ambasadei americane și încercările de minimalizare a pericolului reprezentat de particulele PM 2,5. Măștile chirurgicale se vindeau ca pâinea caldă și au apărut vânzători ambulanți de aer proaspăt îmbuteliat.
Multe locuri au fost înghițite de smog. La începutul anului a apărut o știre despre un incendiu în județul Anji, provincia Zhejiang, descoperit de vecini abia după
trei ore, pentru că din cauza smogului, fumul și flăcările nu fuseseră observate. Luna aceasta, în Harbin, smogul a fost atât de dens, încât nu vedeai la zece metri în față
și au trebuit să închidă școlile și grădinițele.
În ianuarie au fost 24 de zile cu smog, iar în ultimele
100 de zile, au fost 46. Acum este perioada Congresului Național al Poporului și a Conferinței Consultative Politice a Poporului, în cadrul cărora trebuie numiți următorul președinte și premier. Partidul Comunist subliniază că totul trebuie discutat din perspectivă
politică, dar smogului nu-i pasă de politică, iar poluarea atmosferică a devenit subiectul cel mai discutat în cele două adunări.
Poate pentru că și clasa conducătoare respiră sau poate în urma presiunii publice, atitudinea guvernului față de particulele PM 2,5 s-a schimbat brusc și au încetat să mai critice ambasada americană sau să mai minimalizeze riscurile. În iulie anul acesta, ministrul mediului, Zhou Shengxian, a declarat că vor fi investiți aproximativ 170 de milioane de yuani pentru combaterea poluării, fără să detalieze concret cum, spunând doar că vor adăuga anual câte 5000 de stații de monitorizare a particulelor PM 2,5.
Standardele Organizației Mondiale a Sănătății sunt maximum 10 micrograme de particule PM 2,5 pe metru cub de aer; cele chinezești sunt 75 de micrograme pe metru cub. Guvernul chinez susține că suntem o țară în curs de dezvoltare și nu avem cum să îndeplinim standardele actuale ale Organizației Mondiale a Sănătății. Oamenii explică diferența printr-un banc: un pește cade într-un butoi cu sos de soia și începe să se
plângă de mediul înconjurător. Apare un vierme mare care îi strigă în față: „Tacă-ți fleanca! Nu judeca butoiul cu sos de soia după standardele acvariului!”
Ca problema poluării atmosferice să fie rezolvată, este nevoie de mult mai mult decât monitorizarea particulelor PM 2,5. Se știe că principalii poluatori sunt combinatele siderurgice și industria chimică. Guvernul a închis câteva întreprinderi private mici, dar principalii poluatori sunt combinatele de stat mari și mijlocii, de care guvernul nu s-a atins, a limitat doar numărul celor nou-înființate, pentru că în joc sunt interesul economic local și stabilitatea puterii centrale. Pe vremea lui Mao Zedong, puterea politică era menținută prin îndoctrinare forțată; astăzi, principala metodă este creșterea economică. Sunt localități în care poluarea atmosferică este combătută prin limitarea circulației: mașinile au dreptul de a circula pe rând – mai întâi cele cu număr par, apoi cele cu număr impar. Există însă alte măsuri și mai ciudate. De exemplu, una dintre măsurile luate în Beijing a fost interzicerea grătarelor în aer liber.
Provincia Hebei din apropierea Beijingului are aproximativ 40 de combinate siderurgice mari și medii și foarte multe turnătorii mici. În octombrie anul acesta, în ziarul oficial din provincie scria mare: „Pentru a combate poluarea atmosferică, districtul Yunhe, din orașul Cangzhou, a lansat campania antifumat”
Oficialii participanți la ședința de mobilizare au promis că se vor lăsa de fumat și au declarat: „Combaterea poluării atmosferice începe cu mine!” Unul dintre ei a înșfăcat un pachet de țigări de pe masă, l-a strâns în pumn și l-a aruncat la gunoi.
Pe 12 octombrie am scris pe blog: „Am ajuns în Hong Kong de patru zile. Stau într-un apartament pe malul mării. De ieri am început să am dureri de cap. N-am răcit. Pesemne că am locuit prea mult în Beijing și aerul de mare curat nu-mi mai priește”. Mai mulți cititori mi-au sugerat un tratament: „Mergi repede și inhalează
niște gaz de eșapament”.
După ani de zile de eforturi serioase, poluarea atmosferică a reușit să se strecoare în raportul meu medical. Din păcate, îmi dau seama că va fi mult mai greu s-o scot de acolo decât i-a fost ei să intre.
30 octombrie 2013
Patriotismul deturnat
Pe 23 noiembrie anul acesta, guvernul chinez, care protestează de mult în legătură cu insulele Diaoyu din Marea Chinei de Est8, i-a demonstrat poporului că poate 8 Insulele Diaoyu (Senkaku în japoneză) sunt un grup de insule disputate de China și Japonia. Cea din urmă a preluat controlul asupra insulelor după primul război sino- japonez din 1894-1895.
lua și măsuri concrete și a delimitat o zonă de identificare și apărare aeriană, tensionând și mai mult situația.
Eu cred că principalul scop al zonei de identificare și apărare aeriană nu este să avertizeze guvernul japonez, ci e mai degrabă o manifestare de patriotism menită să
impresioneze propriul popor, mai ales că au existat tot timpul voci care au susținut că guvernul s-a dovedit prea slab în această chestiune. Zona de identificare și apărare aeriană este un răspuns la atitudinea patriotică
a poporului.
Că tot vorbim de patriotism, mi-am adus aminte de două incidente violente din luna iulie, unul din China și celălalt din Statele Unite. Pe 17 iulie, în comuna Linwu din provincia Hunan, Deng Zhengjia și soția sa vindeau pepeni pe marginea drumului, când s-au luat la ceartă
cu reprezentanții administrației. Aceștia l-au bătut pe Deng Zhengjia până a căzut la pământ și a murit.
Martorii spun că țăranul a fost lovit cu putere în cap cu bara de la cântar. Pe 27 iulie, un individ a împușcat șase persoane într-un bloc de locuințe de lângă Miami, Florida, într-un final fiind și el ucis de poliție.
Inițial, aceste două incidente nu păreau să aibă vreo legătură. Asta până când, pe 28 iulie, viceguvernatorul provinciei Guizhou, Chen Mingming, a retransmis știrea despre incidentul din Miami pe micro-blogul său
și așa a apărut o legătură stranie.
După ce a publicat pe micro-blog știrea cu pricina, Chen Mingming s-a întrebat „Cum se face că a avut loc un nou incident armat în SUA?” Un internaut a adăugat un comentariu: „Cum se face că reprezentanții administrației au fost din nou implicați într-un incident violent?” „Unii abia așteaptă să se mai întâmple vreo nenorocire în țară ca să facă din țânțar, armăsar... Cei care nu-și iubesc țara sunt niște lepre, niște scursuri”, i-a răspuns Chen Mingming internautului.
Omul nu făcuse altceva decât să adauge după
întrebarea lui Chen Mingming despre incidentul din SUA o întrebare asemănătoare despre incidentul din Hunan, însă înaltul funcționar comunist a luat foc și a continuat să peroreze: „Sunt unii care își vorbesc țara de rău în fiecare zi, dar nu se duc în SUA, rămân aici!
Cărați-vă! Vă sprijin! Dar înainte să plecați, să vă faceți operații estetice să nu vadă lumea că sunteți chinezi...
Ăștia nu-și iubesc patria, le e rușine că sunt chinezi, să
plece cât mai repede în America! Leprelor! Scursurilor!”
Teoria lui Chen Mingming că „cine nu-și iubește țara este o lepră” a dat naștere unor dezbateri serioase pe internet. Lumea s-a împărțit în tabere pro și contra.
Cei din tabăra contra spuneau că a critica guvernul nu e tot una cu a critica țara. „Dacă ți se strică fereastra de la casă, ce faci, o repari sau te muți la vecini, dar susții
că tot casa ta e mai bună? Dacă-ți iubești țara, îi vezi și neajunsurile ca să o faci să devină mai bună”, l-au apostrofat unii pe oficial. În plus, mulți l-au criticat pentru limbajul său licențios. Nu se cade ca un demnitar de rangul lui să înjure ca la ușa cortului, denotă lipsă de educație.
Cei din tabăra pro considerau, evident, că guvernul și țara sunt totuna, dar chiar și printre aceștia erau unii care spuneau că un viceguvernator ar trebui să fie mai cu băgare de seamă la cum vorbește. Până și Chen Mingming a înțeles că a exagerat și și-a cerut oarecum scuze, spunând că dacă va mai avea ceva de comentat va fi atent la cum o face.
Dezbaterea ar fi trebuit să fie despre semnificația patriotismului – dacă atunci când critici guvernul înseamnă de fapt că îți critici țara –, dar s-a preschimbat într-o dispută despre stil și dacă viceguvernatorul avea un limbaj adecvat pentru un om cu funcția lui.
