10 Lei Feng (1940--1962), fost soldat în Armata de Eliberare, este modelul de devotament, altruism și modestie al Partidului Comunist.
extravagantă: „În 1959 și-a cumpărat o jachetă de piele, pantaloni de lână și pantofi negri de piele, marfă de calitate superioară care costa la vremea aceea aproximativ 90 de yuani. Venitul lui lunar era de numai 6 yuani”. Câțiva internauți au comentat că Agenția China Nouă publicase deja un articol care relata că Lei Feng își cumpărase un ceas de mână și jachetă de piele.
De ce nu aresta poliția și reporterul agenției?
Valul de sprijin pentru Qin Huohuo mă face să nu fiu foarte optimist în legătură cu utilizarea Codului Penal pentru a pune capăt zvonurilor. Cel mai bun mijloc de a le elimina este ca autoritățile să înceteze să
dezinformeze, dar cum nu se va întâmpla asta, nici zvonurile nu vor dispărea, în ciuda campaniei de eradicare.
Chinezii de vârsta mea sunt deja obișnuiți cu dezinformarea: de la minciunile despre producția de peste 10. 000 de tone de orez pe mu 1, din timpul Marelui Salt Înainte, până la concediul medical al lui Wang Lijun. Deosebirea este că înainte să existe internetul și micro-blogurile, zvonurile se răspândeau de la un om la altul și nu aveau o arie de circulație foarte mare, iar scornelile autorităților dețineau monopolul. În epoca internetului și mai ales a micro-blogurilor, viteza de circulație a zvonurilor a depășit-o cu mult pe cea a presei oficiale și internetul a devenit locul în care
oamenii caută adevărul. Scornelile autorităților au pierdut monopolul, iar rezultatul este campania de eradicare a ceea ce cred autoritățile că sunt zvonuri.
Primul împărat al dinastiei Song11 spunea: „Cum să-l lași pe altul să sforăie în patul tău?” Cu alte cuvinte, nu poți lăsa pe cineva să invadeze sfera ta de influență sau de interes. Astăzi, vorbele împăratului ar putea fi rescrise astfel: „Cum să lași zvonul să sforăie în patul minciunii?”
8 ianuarie 2014
Ne cerem scuze, mesajul a fost deja șters
Cred că cel mai bun mod de a înțelege ce soartă au părerile indivizilor în China anului 2013 este fraza „Ne cerem scuze, mesajul a fost deja șters”.
Anul trecut a început cu o perioadă de relativă
relaxare față de exprimarea opiniei personale, administrația centrală și locală susținând că trebuie să
fie atentă la criticile severe ale cetățenilor. Firește că în mass-media oficială nu aveai cum să găsești astfel de critici, ele trebuiau căutate pe internet, pe micro-bloguri. Doar că nici acolo nu mai erau de găsit, peste tot vedeau numai „Ne cerem scuze, mesajul a fost deja 11 Dinastia Song, 960-1279.
șters”.
Deși pare o anomalie, nu este nimic anormal. Pentru majoritatea funcționarilor de partid, criticile tot mai numeroase denotă incapacitatea lor de guvernare și de aceea doar spun că le acceptă, dar de fapt nu există
niciun loc în care critica să nu fie suprimată.
Campania de ștergere a micro-blogurilor a început chiar în ziua în care acestea au apărut și s-a intensificat pe măsură ce micro-blogurile au devenit tot mai populare.
Responsabile
cu
ștergerea
sunt
departamentele oficiale de supraveghere a internetului și administratorii site-urilor respective. De ce administratorii? Pentru profit. Companiile de internet sunt în majoritatea lor companii private, nu îndrăznesc să se pună rău cu guvernul. Dacă cei de la conducere iau măsuri împotriva lor, banii care acum curg valuri vor trece la fel ca valul. Administratorii site-urilor șterg din proprie inițiativă orice critică mai severă la adresa clasei conducătoare, iar internauții îi numesc ironic
„eunuci care s-au castrat singuri”.
Companiile de internet șterg criticile și conturile celor care le scriu, dar în același timp le și stimulează în secret.
De multe ori am primit pe blogul meu mesaje care mă
informau că un anumit micro-blog „îngropat” a
„renăscut” și eram îndemnat să-l citesc. De ce? Tot pentru profit. Micro-blogurile trebuie să rămână active,
informațiile postate trebuie să circule pe internet, pentru că de aici vine profitul. Companiile au nevoie de vocile critice, „oamenilor le place să citească astfel de lucruri”, și folosesc această metodă pentru a menține un anumit grad de circulație. Ele știu, firește, că există o limită până unde poți să critici, că guvernul acceptă
numai critica moderată, și fac tot posibilul să o limiteze la nivelul tolerat de autorități. Este ca și cum lupul le-ar spune oilor: „Vă las să behăiți, dar să nu atrageți vânătorul”.
Vocile critice la adresa autorităților sunt din ce în ce mai multe, mai dure și mai directe, ceea ce le enervează
la culme. Prin urmare, campania de ștergere s-a intensificat, iar „Ne cerem scuze, mesajul a fost deja șters” a devenit cea mai des întâlnită frază pe site-urile cu micro-bloguri.
Cineva m-a întrebat odată când va exista cu adevărat liberate de exprimare în China. I-am răspuns optimist că în momentul în care „Ne cerem scuze, mesajul a fost deja șters” o să dispară de pe internet și probabil că nu va mai trece mult până se va întâmpla asta. Dar lucrurile au luat-o taman invers și m-am făcut de râs.
În august anul trecut, autoritățile au lansat o campanie de eliminare a zvonurilor pe internet în care peste 100.000 de conturi au fost șterse permanent de pe Sina Weibo, platforma cu cele mai multe voci critice.
Printre conturile șterse permanent au fost și unele care răspândeau zvonuri, dar și multe mesaje critice.
Strategia autorităților a fost „strigă spre dreapta și atacă
la stânga” – au strigat la cei care răspândeau zvonuri și i-au atacat pe critici. Așa că în octombrie am descoperit că fraza „Ne cerem scuze, mesajul a fost deja șters”
dispăruse. Nu mai exista niciun comentariu critic care să trebuiască eliminat, sau dacă mai apărea vreunul era atât de blând, încât nu era nevoie să fie șters.
În ultimii trei ani, am detestat această frază așa de mult încât mi-am dorit să dispară. Abia după ce a dispărut mi-am dat seama că nu făcuse loc libertății de exprimare, ci unui control și mai strict. În decembrie, fraza a reapărut brusc. Deși nu mai era folosită la fel de des ca înainte, m-am simțit așa de mulțumit de parcă
ieșisem la suprafața apei și puteam lua o gură de aer.
