— Bine, spuse poliţistul, care nu părea să fi crezut că
lucrurile erau în ordine, pentru că rămase locului.
Shadow puse mâna pe umărul lui Mad Sweeney şi-i făcu semn să plece, să iasă din oraş şi să se îndepărteze de maşina poliţiei. Auzi fereastra închizându-se, dar maşina nu se mişcă.
Shadow începu să meargă. Mad Sweeney mergea şi el, împleticindu-se din când în când. Trecură pe lângă un panou pe care scria ORAŞUL VIITORULUI. Shadow îşi imagină un oraş cu turnuri şi antene, strălucind în culori primare, şi maşini aeriene cu cabine sferice, zburând de la un turn la altul ca nişte libelule sclipitoare. Acesta era Oraşul Viitorului, însă din diverse motive Shadow nu credea cu adevărat că va fi construit vreodată în Cairo.
Maşina de poliţie trecu încet pe lângă ei, apoi întoarse şi se îndreptă spre oraş, accelerând pe drumul acoperit de zăpadă.
— De ce nu-mi spui ce necazuri ai?
— Am făcut exact cum a spus el, am făcut totul exact cum a spus el, dar ţi-am dat altă monedă. Nu trebuia să fie aceea.
Aceea e pentru regalitate. Înţelegi? Eu n-aş fi putut s-o iau.
Moneda aia se dă însuşi Regelui Americii! Nu unui ticălos enervant ca mine sau ca tine. Acum am necazuri mari.
Omule, dă-mi înapoi moneda şi jur pe blestematul de Bran63
că n-o să mă mai vezi vreodată. Jur pe toţi anii pe care i-am petrecut în copacii ăia afurisiţi.
— Sweeney, ai făcut exact aşa cum ţi-a spus cine?
— Grimnir. Individul căruia îi spui Wednesday. Ştii cine e?
Cine e cu adevărat?
— Da. Cred că ştiu.
În ochii albaştri ai irlandezului apăru o licărire de panică
nebunească.
— N-a fost nimic rău. Nimic din ce… nimic rău. Mi-a spus doar să vin în bar şi să mă bat cu tine. A zis că vrea să ştie ce fel de om eşti.
— Ţi-a spus să mai faci ceva?
Sweeney se înfioră. Shadow crezu că-l luase frigul, apoi îşi dădu seama că mai văzuse o asemenea înfiorare în închisoare. Era înfiorarea drogaţilor. Sweeney era în faza de abstinenţă, iar Shadow ar fi pariat că este vorba de heroină.
Un spiriduş drogat? Mad Sweeney rupse capătul aprins al ţigării, îl aruncă pe pământ, iar restul îngălbenit al chiştocului îl băgă în buzunar. Apoi îşi frecă degetele înnegrite de murdărie şi suflă în ele, încercând să le încălzească. Vocea îi deveni un simplu vaiet când zise:
— Omule, dă-mi moneda aia afurisită! Ce naiba faci cu ea?
Ştii că sunt o mulţime acolo de unde am luat-o… O să-ţi dau alta, la fel de bună. O să-ţi dau o grămadă!
Îşi scoase şapca de baseball de pe cap şi întinse mâna dreaptă în aer, scoţând la iveală o monedă mare de aur. O
aruncă în şapcă. Apoi luă altă monedă, din aburul răsuflării, şi alta, şi alta, înhăţându-le din aerul dimineţii, până când şapca se umplu cu monede şi Sweeney trebui s-o ţină cu ambele mâini.
Întinse şapca plină cu aur lui Shadow şi-i zise:
— Ţine! Ia-le şi dă-mi înapoi moneda pe care ţi-am dat-o!
Shadow se uită la şapcă şi se întrebă cât putea să valoreze conţinutul ei.
— Şi unde pot cheltui monedele astea? întrebă Shadow.
63 Bran – rege legendar al Britaniei, în mitologia celtică.
Sunt multe locuri pe aici în care poţi schimba aur în bani-gheaţă?
Pentru o clipă, avu impresia că irlandezul era gata să-l lovească. Dar clipa aceea trecu şi Mad Sweeney rămase liniştit, ţinând şapca plină cu aur cu ambele mâini, ca Oliver Twist. Apoi ochii albaştri i se umplură de lacrimi, care începură să i se scurgă pe obraji. Luă şapca – acum goală, doar cu o urmă de transpiraţie pe ea – şi şi-o puse pe cap.
— Trebuie, omule. Nu ţi-am arătat cum să faci? Ţi-am arătat cum să iei monede din tezaur. Ţi-am arătat unde-i tezaurul, comoara soarelui. Dă-mi înapoi prima monedă. Nu-mi aparţine.
— N-o mai am.
Lacrimile lui Mad Sweeney încetară. Pe obrajii spiriduşului apărură pete roşii.
— Tu, afurisitule… zise el, dar nu-şi găsi cuvintele şi rămase cu gura căscată, apoi o închise, fără să mai spună
nimic.
— Îţi spun adevărul, insistă Shadow. Îmi pare rău. Dacă aş
fi avut-o, ţi-aş fi dat-o înapoi. Dar am dat-o altcuiva.
Sweeney îl înhăţă de umeri pe Shadow şi îl privi drept în ochi. Lacrimile croiseră dungi pe murdăria de pe faţa spiriduşului.
