Irvin Yalom, M.D., este Profesor Emerit de Psihiatrie la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii Stanford. Autor al cursului definitoriu în domeniu, Teoria şi practica psihoterapiei, care s-a vândut în 700.000 de exemplare, s-a tradus în optsprezece limbi şi este acum la a cincea ediţie, a mai scris şi Psihoterapia existenţială, un suport de curs care nu exista la acea vreme. Dr. Yalom a scris mai multe cărţi de popularizare, pentru cititorul obişnuit, incluzând o colecţie de povestiri de psihoterapie, Călăul Dragostei, care a fost bestseller New York Times; romanele Plânsul lui Nietzsche, de asemenea un bestseller în Statele Unite, Israel, Grecia, Turcia, Argentina, Brazilia şi Germania (unde s-au vândut mai mult de un milion de exemplare); Momma şi sensul vieţii, o colecţie de povestiri de psihoterapie adevărate şi ficţionalizate; Darul terapiei; şi Soluţia Schopenhauer. Dr.
Yalom are un cabinet cu jumătate de normă în Palo Alto şi San Francisco, California.
Ghidul cititorului pentru Privind soarele în faţă
Irvin Yalom, M.D., a mărturisit că a scris Privind soarele în faţă ca pe o carte profund personală, reprezentând rezultatul propriei sale confruntări cu moartea.
„Am în comun teama de moarte cu fiecare fiinţă umană: este umbra noastră
întunecată de care nu suntem nicicând eliberaţi.”
Te-ai confruntat şi tu cu moartea? Ai simţit această teamă sau această umbră
întunecată atârnă şi asupra vieţii tale? Eşti de acord sau eşti împotriva ideii că o astfel de umbră întunecată există pentru majoritatea, dacă nu pentru toţi dintre noi?
După ce ai citit Privind soarele în faţă, poate vei dori să-ţi pui aceste întrebări într-un grup de cititori sau pe cont propriu. Sperăm că următoarele întrebări pe care le poţi pune într-un grup sau ţie însuţi vor facilita începerea unei conversaţii despre chestiunile şi întrebările ridicate de cartea lui Yalom.
Titlul şi subtitlul cărţii
Eşti de acord că a te confrunta cu moartea este ca şi cum ai privi fix la soare –
ceva dureros, dificil, dar necesar dacă vrem să trăim ca nişte indivizi pe deplin conştienţi care înţeleg natura adevărată a condiţiei umane, finitudinea noastră, timpul scurt pe care-l avem de petrecut în lumină?
Înţelegi şi eşti de acord cu distincţia pe care o face Dr. Yalom în subtitlu, aceea dintre „teroarea” inspirată de moarte, dar nu şi frica? De ce trebuie să ne concentrăm numai asupra terorii? Este adevărat că frica de moarte n-o putem depăşi niciodată?
Capitolul 1
Dicţionarul Webster spune că epicurean este cineva dedicat vieţii luxoase şi plăcerilor senzoriale. Te-a convins Dr. Yalom că filosoful grec Epicur are ceva mai valoros să ne înveţe, şi dacă da, ce anume?
I-ai auzit vreodată pe copiii între şase ani şi pubertate să se teamă de moarte?
Şi pare că au vreo curiozitate cât de mică în ceea ce priveşte moartea?
Ai observat la adolescenţii pe care îi cunoşti o creştere sau chiar o „erupţie” a obsesiei şi a anxietăţii morţii, şi dacă da, cum le exprimă aceştia?
Probabil ştii că Sigmund Freud credea că majoritatea problemelor noastre mentale sunt rezultatul sexualităţii reprimate. Dimpotrivă, Irvin Yalom, M.D.,
susţine că cea mai mare parte a anxietăţii şi psihopatologiei noastre poate fi pusă
pe seama anxietăţii morţii. Eşti de acord? Este adevărat în ceea ce te priveşte?
Capitolul 2
Care este teama ta cea mai mare asociată cu moartea? Poţi să o exprimi? Poţi să o vizualizezi?
Ai avut vreodată sentimentul anxietăţii sau temeri despre care crezi că sunt bazate pe frica de moarte?
Capitolul 3
Ai avut vreodată o „experienţă revelatoare”, cum ar fi o boală gravă, divorţ, pierderea unei slujbe, ieşirea la pensie, moartea cuiva drag, un vis impresionant, o reuniune importantă?
Te-a influenţat această întâlnire în trecut, şi dacă da, cum? Crezi că o astfel de revelaţie are potenţialul de a te face să apreciezi mai mult viaţa sau să te gândeşti altfel la moarte?
Capitolul 4
Asupra cui crezi că au avut efect până acum „undele” tale de influenţă? Pe cine crezi că ai putea influenţa în acest fel în viitor?
Există vreun aforism, o maximă sau o formulare – cum ar fi „Ce nu mă omoară, mă face mai puternic” sau „Devino ceea ce eşti” – pe care ţi-ai repetat-o în gând în momente de stres sau când ai trăit frica de moarte?
Capitolul 5
Eşti de acord că relaţionarea profundă cu o altă persoană te poate ajuta să te confrunţi cu teama de moarte? Ai avut vreodată tu însuţi o astfel de experienţă?
Ai simţit vreodată singurătatea pe care ţi-o impune izolarea de ceilalţi?
Ai simţit vreodată ceea ce Dr. Yalom numeşte singurătatea existenţială, atunci când înţelegi că nimeni nu ştie ce înseamnă să fii tu cu excepţia ta, şi îţi dai seama că moartea este şi sfârşitul lumii pe care ai construit pe parcursul vieţii?
Dr. Yalom citează filmul lui Ingmar Bergman Fragii sălbatici ca pe un exemplu minunat al felului în care funcţionează empatia. Ai văzut vreun film despre empatia umană aşa cum ai trăit-o sau ai dori s-o trăieşti?
Poţi să-ţi imaginezi viaţa ta în următorii cinci sau zece ani şi să-ţi închipui ce regrete ai avea dacă ai continua să faci ceea ce faci acum? Poţi să te vezi trăind în aşa fel încât, atunci când vei privi înapoi, peste un an sau peste cinci ani de acum încolo, să nu ai niciun regret?
Capitolul 6
Îţi aminteşti primul contact pe care l-ai avut cu moartea unui om? Cine a fost prima persoană cu adevărat apropiată de tine care a murit, şi cum a fost acea experienţă pentru tine?
Ai participat la multe înmormântări? Gândeşte-te la câteva care ţi-au rămas în memorie.
Ai fost vreodată în pericol de moarte? Cum ai reacţionat? Ce simţi acum în legătură cu asta?
