în favoarea lui, în noaptea când l-au implorat să îngrijească răniţii, iar el nici măcar n-a deschis uşa, şi i-au strigat teribila sentinţă a cărei punere în aplicare îmi asum acum misiunea de a o împiedica.
Ne pregăteam să plecăm, când mi-am amintit că voiam să-l întreb ceva de ani de zile. I-am spus lui Cachorro că rămâneam cu doctorul, cât discuta el cu autorităţile. Când am rămas singuri, i-am spus:
— Spune-mi ceva, doctore: Ce s-a întâmplat cu copilul?
Chipul i-a rămas neclintit:
— Ce copil, colonele? a zis.
Şi eu i-am spus:
— Păi, al vostru. Când a plecat din casa mea, Meme era însărcinată.
Iar el, liniştit, imperturbabil:
— Ai dreptate, colonele. Uitasem de asta.
Tata a tăcut. Apoi a zis:
Colectia Bibliotecarul
— Cachorro i-ar fi făcut să vină, altoindu-i cu cureaua.
a
În ochi i se citeşte nervozitatea stăpânită. Aşteptarea se prelungeşte de peste o jumătate de oră (fiindcă trebuie să fie în jur de ora trei), iar pe mine mă îngrijorează uimirea copilului, concentrarea cu care nu pare să întrebe nimic, indiferenţa abstractă
şi rece, care îl face leit-poleit taică-său.
Fiul meu are să se topească în aerul arzător al acestei miercuri, aşa cum i s-a întâmplat lui Martin acum nouă ani, când făcea cu mâna de la fereastra trenului şi dispărea o dată pentru totdeauna.
Toate sacrificiile mele pentru el vor fi zadarnice, dacă fiul meu va continua să-i semene tatălui său. Zadarnic îl voi ruga pe Dumnezeu să facă din el un bărbat în carne şi oase, o prezenţă cu greutatea şi culoarea bărbaţilor. Zadarnic va fi totul, atâta vreme cât în vene îi va curge sângele tatălui său.
Acum cinci ani, copilul n-avea nimic din Martin. Dar acumulează
tot, de când Genoveva García s-a întors la Macondo cu cei şase fii ai ei, inclusiv cele două perechi de gemeni. Genoveva era grasă şi îmbătrânită. Îi ieşiseră vinişoare albastre în jurul ochilor, care dădeau un aer cam murdar chipului ei, înainte curat şi neted. Arăta o fericire zgomotoasă şi dezordonată, în mijlocul puilor ei cu botoşei albi şi panglicuţe de organza. Ştiam că Genoveva fugise cu directorul unei companii de păpuşari şi îmi displăcea într-un chip ciudat să-i văd fiii, care păreau să aibă mişcări automate, de parcă îi punea în mişcare un singur mecanism central; mici şi neliniştitor de egali unul cu celălalt, cei şase aveau pantofiori identici şi panglici identice pe rochiţe. Dezordonata fericire a Genovevei, prezenţa ei plină de accesorii urbane într-un sat ruinat, nimicit de praf, mi se păreau dureroase şi triste. Era ceva amar, inconsolabil de ridicol în modul ei de a se mişca, de a părea norocoasă şi de a i se face milă de
Colectia Bibliotecarul
modul nostru de viaţă atât de diferit, zicea, de cel pe care îl cunoscuse în compania de păpuşari.
Văzând-o, îmi aduceam aminte de alte vremuri. I-am spus:
— Eşti foarte frumoasă, fato.
S-a întristat. A zis:
— Poate că amintirile îngraşă.
Şi s-a uitat atentă la copil. A zis:
— Şi ce s-a ales de vrăjitorul cu patru nasturi?
I-am răspuns sec, fiindcă ştiam că ştia:
— S-a dus.
Genoveva a zis:
— Şi nu ţi-a lăsat decât asta?
I-am spus că da, că nu-mi lăsase decât copilul. Genoveva a râs dezlânat şi vulgar:
— Trebuie să fii foarte slab de înger ca să faci doar un copil în cinci ani, a zis şi a continuat, bâţâindu-se fără răgaz, cotcodăcind printre puii ei zăpăciţi: Şi eu care eram nebună după el. Îţi jur că ţi l-aş fi furat, dacă nu l-am fi cunoscut la priveghiul unui copil. Pe vremea aceea eram tare superstiţioasă.
Înainte de a-şi lua rămas-bun, Genoveva s-a uitat la copil şi a zis:
— E, într-adevăr, leit-poleit el. Nu-i lipseşte decât sacoul la patru nasturi.
Şi, din acea clipă, copilul a început să-mi pară identic cu tatăl lui, de parcă ea i-ar fi făcut vraja identităţii. Uneori îl surprind cu coatele pe masă, cu capul pe umărul stâng şi privirea nebuloasă
pierdută niciunde. E la fel ca Martin când se rezema de ghivecele cu garoafe de pe balustradă şi zicea: „Chiar dacă nu pentru tine, tot aş
rămâne să trăiesc în Macondo tot restul vieţii”. Am uneori impresia că aşa va spune, aşa cum ar putea-o spune acum, când stă jos, aici, lângă mine, taciturn, pipăindu-şi nasul congestionat de căldură.
Colectia Bibliotecarul