― Cum ne-ar putea ajuta asta?

Seldon spuse, încercând să-şi suprime nota de desperare din voce:

― Vom vedea în curând.

Împăratul păru să se dezumfle dintr-o dată, ca şi cum dăduse afară din el toată furia şi indignarea.

― Aha! spuse el. Acum înţeleg. Stăpâneşti bine situaţia!

― Sire! Nu am spus că...

― Nu e nevoie să-mi spui. Am auzit destul. Stăpâneşti situaţia, dar vreau rezultate. Eu încă mai am controlul asupra Gărzii Imperiale şi forţelor armate. Ele îmi vor fi loiale, şi dacă se produc dezordini nu voi ezita. Însă mai întâi îţi dau ţie şansa să faci cum ştii.

Imaginea sa dispăru şi Seldon rămase locului, holbându-se la spaţiul gol care mai înainte fusese umplut de imagine.

Din primul moment nefericit în care îşi menţionase psihoistoria, la Convenţia Decenală care avusese loc cu opt ani în urmă... de atunci deci, nu făcuse decât să recunoască faptul că nu avea ceea ce menţionase, cu atât de mare nesăbuinţă.

Nu avea decât fantome de gânduri... şi ceea ce Yugo Amaryl numea intuiţie.

21

În două zile, Joranum cutreierase întreg Trantor-ul, în parte singur, în cea mai mare parte prin locotenenţii săi. Aşa cum îi spuse Hari lui Dors, era o campanie caracterizată printr-o eficienţă de-a dreptul militară.

― Dacă s-ar fi născut pe vremuri, spuse el, ar fi fost amiral de război. Şi-a ratat cariera intrând în politică.

― S-a ratat? spuse Dors. În ritmul ăsta, într-o săptămână se va proclama singur Prim Ministru şi, dacă vrea, în două săptămâni va ajunge Împărat. Sunt rapoarte care spun că unele garnizoane militare au trecut de partea lui.

Seldon dădu din cap:

― Se va prăbuşi, Dors.

― Cine? Partidul lui Joranum sau Imperiul?

― Partidul lui Joranum. Povestea cu robotul a creat o agitaţie imediată, mai ales prin folosirea eficientă a acestui manifest, însă va fi nevoie doar de un pic de gândire, de calmare, şi publicul va vedea cât de ridicolă este acuzaţia.

― Dar Hari, spuse încordată Dors, nu e cazul să te prefaci în faţa mea. Nu este o poveste ridicolă. Oare cum a putut afla Joranum că Demerzel este un robot?

― A, păi i-a spus Raych.

― Raych!

― Exact. Şi-a îndeplinit perfect misiunea, şi s-a întors teafăr acasă, cu promisiunea că mai târziu va fi făcut conducătorul Sectorului Dahl. Bineînţeles că a fost crezut. Ştiam că aşa va fi.

― Adică i-ai spus lui Raych că Demerzel este robot, iar el a trebuit să-i transmită vestea asta lui Joranum?

Dors îl privi profund îngrozită.

― Nu, nu puteam face asta, spuse Seldon. Dar i-am cerut să-i spună lui Joranum că Demerzel este robot. Este foarte convins că l-a minţit pe Joranum.

― Dar de ce, Hari? De ce?

― Nu m-am folosit de psihoistorie, de asta pot să te asigur. Să nu cazi în aceeaşi capcană ca şi Împăratul. Pur şi simplu, am vrut ca Joranum să creadă că Demerzel este robot. Este mycogenian prin naştere, aşa că i-a fost împuiat capul cu basme despre roboţi. În consecinţă, era predispus să creadă şi a fost convins că publicul îl va crede.

― Şi publicul nu-l va crede?

― Nu chiar. După ce trece şocul iniţial, îşi vor da seama ― sau îşi vor închipui ― că este o idee aiurită. L-am convins pe Demerzel că trebuie să apară la holoviziunea subeterică şi să ţină un discurs care să fie difuzat în zonele-cheie ale Imperiului şi în fiecare sector de pe Trantor. Va trebui să vorbească despre orice altceva în afară de povestea cu robotul. Poate vorbi despre multe altele, sunt destule crize în Imperiu. Oamenii vor asculta şi nu vor auzi nimic despre roboţi. Apoi, la sfârşit, va fi întrebat despre manifest şi nu va trebui să scoată nici un cuvânt. Nu va trebui decât să râdă.

― Să râdă. Nu l-am văzut niciodată pe Demerzel râzând. Nu zâmbeşte aproape niciodată.

― De data aceasta, Dors, va râde. Nimeni nu concepe că un robot poate face aşa ceva. Ai văzut roboţi în holo-filmele de ficţiune, nu-i aşa? Sunt întotdeauna înfăţişaţi ca nişte creaturi algoritmice, fără sentimente, inumane... La asta se aşteaptă oamenii din partea lor. Şi ca să punem vârf... Ţi-l aminteşti pe Sunmaster Fourteen, conducătorul religios al Mycogenului?

― Bineînţeles că mi-l amintesc. Algoritmic, fără sentimente, inuman. Nu l-am văzut să râdă vreodată.

― Nici de data aceasta nu va râde. M-am interesat foarte îndeaproape de acest Joranum, de când cu incidentul de la Stadion. Am aflat care este numele lui adevărat. Ştiu unde s-a născut, cine i-au fost părinţii, unde a învăţat când era mic. Am trimis toate aceste dovezi lui Sunmaster Fourteen. Nu cred că lui Sunmaster îi plac Evadaţii.

― Credeam că nu vrei să dai frâu liber manifestărilor de intoleranţă.

― Nu vreau. Nu am dat aceste informaţii celor de la holoviziune, ci lui Sunmaster Fourteen, care este în drept să le primească.

― Iar el va declanşa intoleranţa.

― Bineînţeles că nu o va declanşa. Nimeni de pe Trantor nu i-ar acorda vreun pic de atenţie lui Sunmaster, orice ar spune.

― Şi atunci, care-i raţionamentul?

― Vei vedea, Dors. Nu pot face o analiză psihoistorică a situaţiei. Nici nu ştiu dacă este posibil. Sper doar ca raţionamentul meu să fie corect.

22

Eto Demerzel râse.

Nu era pentru prima oară. Stătea, împreună cu Hari Seldon şi Dors Venabili, într-o cameră unde nu-i putea spiona nimeni. Din când în când, la un semnal al lui Hari, râdea.. Câteodată se lăsa pe spate şi râdea în hohote, dar Seldon dădea nemulţumit din cap:

― Aşa nu vei convinge niciodată.

Aşa că Demerzel zâmbea şi râdea imediat după aceea, cu o atitudine demnă. Seldon se strâmba:

― Sunt în mare încurcătură. N-are nici un sens să-ţi spun bancuri. Tu nu înţelegi poanta decât din punct de vedere intelectual. Va trebui pur şi simplu să memorezi sunetul.

― Foloseşte-te de înregistrarea holografică a altuia care râde, îi propuse Dors.

― Nu! Aşa nu va părea niciodată natural. Ăia nu sunt decât o ceată de idioţi plătiţi să cotcodăcească. Nu asta vreau. Încearcă din nou, Demerzel.

Demerzel încercă din nou, şi tot aşa, până când Seldon spuse în cele din urmă:

― În regulă. Înregistrează sunetul ăsta şi reprodu-l atunci când ţi se va pune întrebarea. Trebuie să pari amuzat. Oricât de bine ai râde, nu o poţi face cu figura ta serioasă. Zâmbeşte puţin, o idee. Trage de colţurile gurii.

Încet, gura lui Demerzel se deschise într-un zâmbet.