În afara îngrijorării fireşti vizavi de soarta lui Raych (cu siguranţă că ar ti auzit dacă i s-ar fi întâmplat ceva rău), mai era şi neliniştea faţă de ceea ce se plănuia.
Trebuia să fie ceva perfid. Nu se punea problema unui atac direct asupra Palatului. Era înţesat de securitate. Dar dacă lucrurile stăteau astfel, ce conspiraţie ar avea sorţi de izbândă?
Chestia asta îl ţinuse treaz toată noaptea şi îi ocupase gândurile ziua.
Se aprinse un bec de semnalizare.
― Domnule Prim Ministru, întâlnirea de la ora două, domnule...
― Ce întâlnire de la ora două?
― Cu Mandell Gruber, grădinarul. A primit aprobările necesare.
Seldon îşi aduse aminte:
― Da. Trimite-l înăuntru.
Nu prea avea timp pentru o întâlnire cu Gruber, dar fusese de acord într-un moment de slăbiciune... omul păruse de-a dreptul desperat. Un Prim Ministru nu ar trebui sa dea semne de slăbiciune, dar lui Seldon îi venea greu să-şi înfrâneze adevărata fire.
― Intră, Gruber, spuse el cu amabilitate.
Gruber stătea în faţa lui, cu capul înfundat între umeri, aruncând priviri în toate direcţiile. Seldon îşi dădu scama că grădinarul nu mai intrase niciodată într-o cameră atât de grandioasă ca aceasta şi fu îmboldit de un impuls amar. Ar fi vrut sâ-i spună: "Îţi place? Te rog să o iei tu. Eu nu o vreau."
Dar nu spuse decât:
― Ce s-a întâmplat, Gruber? De ce eşti atât de nefericit?
Nu primi un răspuns imediat; deocamdată, Gruber nu făcea decât să scoată un zâmbet absent.
― Stai jos, omule, spuse Seldon. Uite, în fotoliul ăla.
― O, nu domnule Prim Ministru. Ar fi o necuviinţă. L-aş murdări.
― Dacă îl murdăreşti, va fi uşor de curăţat după aceea. Fă aşa cum îţi spun... Bun! Acum rămâi acolo un minut sau două şi adună-ţi gândurile. După ce eşti gata, îmi spui care-i problema.
Gruber stătu tăcut o vreme, apoi cuvintele îi ieşiră la repezeală din gură:
― Domnule Prim Ministru, voi fi Grădinar Şef. Binecuvântatul Împărat mi-a spus asta.
― Da, am auzit, dar sunt sigur că nu asta te descurajează. Este un post pe care trebuie să-l primeşti ca pe un cadou, şi zic că-l meriţi. Poate am avut şi eu o contribuţie la asta, Gruber. Nu-am uitat niciodată curajul tău atunci când aproape că era să fiu ucis. Te-am lăudat Maiestăţii Sale Imperiale. Este o recompensă rezonabilă, şi oricum meritai o promovare. Dosarul tău arată clar că eşti pe deplin calificat pentru acest post. Deci, dacă am lămurit asta, spune-mi acum ce anume te necăjeşte.
― Domnule Prim Ministru, tocmai postul şi promovarea mă necăjesc. Nu pot face faţă, pentru că nu sunt calificat.
― Noi suntem convinşi că eşti.
Gruber începu să se frământe în fotoliu:
― Şi voi fi obligat să stau într-un birou? Nu pot sta într-un birou. Nu aş mai putea ieşi sub cerul liber, să muncesc înconjurat de plante şi animale. Voi fi ca într-o închisoare, domnule Prim Ministru.
Seldon holbă ochii la el:
― Nicidecum, Gruber. Nu trebuie sa stai în birou mai mult decât este nevoie. Te vei putea plimba liber pe domenii, supraveghind totul. Vei sta afară oricât vei dori, numai că vei fi scutit de munca grea.
― Dar mie îmi place munca grea, domnule Prim Ministru. Şi nu voi avea nici o şansă să ies afară din birou. L-am urmărit pe actualul Grădinar Sef. Nu a putut ieşi la aer curat, deşi a vrut. Este prea multă administrare de făcut, prea multă evidenţă de luat în calcul. Dacă vrea să ştie ce se întâmplă, trebuie să mergem noi la el în birou ca să-i spunem. Priveşte lucrurile la holovizor...
Pronunţase cuvântul cu un dispreţ infinit:
― ... ca şi cum din imagini ţi-ai putea da seama despre creaturile vii. Nu e pentru mine treaba asta.
― Haide, Gruber, fii bărbat. Lucrurile nu sunt chiar atât de negre. Ai să te obişnuieşti. Încetul cu încetul, lucrurile vor decurge aşa cum îţi doreşti tu.
Gruber scutură din cap:
― Pentru început ― chiar de la început ― va trebui să mă ocup de noii grădinari. Treaba asta o să mă îngroape.
Apoi, cu o izbucnire plină de energie:
― Este un post pe care nu-l vreau şi nu trebuie să-mi fie oferit, domnule Prim Ministru.
― Gruber, poate că în momentul ăsta nu-ţi doreşti postul, dar să ştii că nu eşti singurul. Îţi spun eu că acum, chiar acum, nu-mi doresc să fiu Prim Ministru. Postul ăsta este o pălărie prea largă pentru capul meu. Ba sunt convins că până şi Împăratul însuşi are momente când se satură de straiele Imperiale. Dar suntem aici, în Galaxia asta, şi cu toţii trebuie să ne facem treaba chiar dacă nu ne place întotdeauna.
― Înţeleg, domnule Prim Ministru, dar Împăratul trebuie să fie Împărat deoarece pentru asta s-a născut. Iar dumneavoastră trebuie să fiţi Prim Ministru pentru că nimeni altcineva nu poate face faţă acestui post. Dar în cazul meu, nu este vorba decât despre postul de Grădinar Şef. Sunt aici cincizeci de grădinari tot atât de competenţi ca şi mine pe care nu i-ar deranja să primească postul. Spuneţi că aţi vorbit Împăratului despre cum am încercat să vă ajut. Nu-i puteţi vorbi din nou explicându-i că dacă doreşte să mă răsplătească pentru ceea ce am făcut atunci să mă lase aşa cum sunt?
Seldon se lăsă pe spate şi spuse pe un ton grav:
― Gruber, aş face asta pentru tine dacă s-ar putea, dar trebuie să-ţi explic ceva şi sper din tot sufletul că vei înţelege. Teoretic, Împăratul este conducătorul absolut al Imperiului. În realitate, posibilităţile lui sunt foarte limitate. În acest moment, eu conduc Imperiul în mai mare măsură decât o face el, dar, chiar şi aşa, nici eu nu pot face decât foarte puţine lucruri. Sunt milioane şi miliarde de oameni la toate nivelurile de guvernare, toţi iau decizii, toţi fac greşeli, unii acţionând cu înţelepciune sau eroic, alţii acţionând prosteşte sau hoţeşte. Nu am cum să-i controlez. Mă înţelegi, Gruber?
― Da, dar ce legătură are asta cu cazul meu?
