SELIM

Nu este oare destul să recunoşti oamenii care te înşală şi erorile grosolane şi periculoase pe care ţi le debitează?

OSMIN

Nu m-ar mulţumi ca un medic să-mi prezinte doar plantele dăunătoare, fără să-mi arate şi una benefică.

SELIM

Eu nu sunt medic, iar tu nu eşti bolnav; dar după părerea mea ţi-aş da o reţetă excelentă spunându-ţi: „Fii cu băgare de seamă la toate invenţiile şarlatanilor, adoră-I pe Dumnezeu, fii om bun şi crede că doi şi cu doi fac patru”.

— O -

ORGOLIU (ORGUEIL) într-una din scrisorile sale, Cicero îi spune familiar prietenului său: Înştiinţează-mă cui vrei să-i dau pe gali.” într-o altă scrisoare se plânge ca îl obosesc scrisorile nu ştiu căror prinţi care îi mulţumesc că a ajutat să li se ridice provinciile la rangul de regate şi adaugă faptul că nici măcar nu are habar unde se află aceste regate.

S-ar putea ca Cicero, care a fost de altminteri adesea aplaudat şi ascultat de poporul roman, poporul rege, şi căruia regi pe care nu-i cunoştea i se arătau îndatoraţi, să fi avut oarece înclinaţii către orgoliu şi vanitate.

Deşi acest sentiment nu este potrivit unui animal atât de plăpând precum omul, 1-am putea totuşi ierta unui Cicero, unui Cezar sau unui Scipio; dar ca în străfundurile unei provincii de-ale noastre, pe jumătate barbare, un individ, care şi-a cumpărat te miri ce dregătorie şi care a imprimat şi el nişte versuri amărâte, să se apuce să se arate orgolios, ei bine, e mai mare râsul.

— P

DESPRE PAPISM (PAPISME (SUR LE)

Dialog

PAPISTAŞUL

Monseniorul are în principatul său luterani, calvinişti, quakeri, anabaptişti şi chiar evrei, şi mai doreşti să-i admită şi pe unitarieni!

VISTIERNICUL

Dar dacă aceşti unitarieni aduc cu ei meşteşuguri şi bani, cu ce te-ar deranja? Ai fi chiar mai bine plătit în onorariile dumitale.

PAPISTAŞUL

Mărturisesc că scăderea onorariilor mele m-ar îndurera mai mult decât primirea acestor domni; totuşi ei nu cred că lisus Hristos este fiul lui Dumnezeu.

TTimTţH^^^^fcT

^B

VISTIERNICUL

Ce-ţi pasă, dacă-ţi este permis s-o crezi şi dacă eşti bine hrănit, bine îmbrăcat şi bine adăpostit? şi evreii sunt departe de a crede ca el este fiul lui Dumnezeu şi totuşi te bucuri să vezi aici evrei, Ia care-ţi plasezi banii cu o dobândă de şase la sută.

Sfântul Pavel nu a vorbit nici el, niciodată, despre divinitatea lui lisus Hristos; îl numeşte pur şi simplu un om: „Moartea, spune el, a domnit prin păcatul unui singur om, iar cei drepţi vor domni printr-un singur om care este lisus Hristos. Voi sunteţi ai lui lisus, iar lisus este al lui Dumnezeu.” Toţi cei dintâi Părinţi ai Bisericii au gândit precum sfântul Pavel: c limpede că vreme de trei sute de ani lisus s-a mulţumit cu această calitate de om; închipuie-ţi că eşti un creştin din primele trei secole.

PAPISTAŞUL

Domnule, dar ei nu cred în veşnicia pedepselor.

VISTIERNICUL

Nici eu; n-ai decât să fii blestemat pe vecie dacă aşa vrei; eu unul n-am de gând sa fiu.

PAPISTAŞUL

Vai, domnule! e cumplit să nu-i poţi blestema în voie pe toţi ereticii din lumea asta! însă patima unitarienilor de a face într-o bună zi toate sufletele fericite nu este singura mea durere. Ştii doar că monştrii aceştia cred la fel de puţin în învierea trupurilor ca şi saduceenii; spun că noi suntem cu toţii antropofagi, că particulele care-i alcătuiau pe bunicul sau pe străstrăbunicii dumitale, fiind musai răspândite în atmosferă, s-au transformat în morcovi şi sparanghel şi e cu neputinţă să nu fi mâncat o bucăţică din străbunii dumitale.

VISTIERNICUL

Fie: şi nepoţii mei vor proceda la fel cu mine; nu va fi decât o restituire; la fel li se va întâmpla şi papistaşilor. Dar nu este un motiv să

vă alunge din statele monseniorului, şi nu este nici un motiv ca el să-i alunge pe unitarieni. N-ai decât să învii cum oi putea; nu-mi pasa câtuşi de puţin dacă unitarienii vor învia sau nu, atâta vreme cât ne sunt folositori în timpul vieţii.

PAPISTAŞUL

Ce veţi spune despre păcatul originar pe care ci îl neaga cu neruşinare? Nu te scandalizează faptul că ei afirmă cu tărie că

Pântateucul nu pomeneşte o vorbă despre asta; că episcopul de Hippona, sfântul Augustin, este cel dintâi care a propovăduit aceasta dogmă, deşi ea a fost neîndoielnic indicată de sfântul Pavel?

VISTIERNICUL

Daca Pentateucul n-a pomenit nimic în legătură cu asta, nu e vina mea, zău aşa; de ce n-aţi adăuga o vorbă, două despre păcatul originar în Vechiul Testament, aşa cum aţi adăugat, se spune, atâtea alte lucruri? Nu pricep nimic din toate subtilităţile astea. Treaba mea este să-ţi plătesc regulat onorariile când am bani.

PATRIE (PATRIE)

O patrie este alcătuită din mai multe familii; şi aşa cum îţi susţii îndeobşte familia din amor propriu, dacă nu ai vreun interes contrar, din acelaşi amor propriu trebuie să îţi susţii şi oraşul sau satul, căruia îi dam numele de patrie. Cu cât această patrie devine mai mare, cu atât o iubim mai puţin, întrucât o dragoste îmbucătăţită slăbeşte. E cu neputinţă să iubeşti cu foe o familie prea numeroasă, pe care abia de-o cunoşti.

Acela care arde de ambiţie să devină edil, tribun, pretor, consul ori dictator strigă sus şi tare că-şi iubeşte patria, când de fapt nu se iubeşte decât pe sine. Orice om vrea să fie sigur că poate să doarmă în casa lui, fără ca un altul să-şi aroge puterea de a-1 trimite să doarmă în altă

parte; fiecare vrea să fie sigur de averea şi de viaţa sa. Toţi nutrind aceleaşi dorinţe, sc-ntâmplă ca interesul individual să devină interes general; nă/, uim ceva pentru republică, dar de fapt nu năzuim decât pentru noi înşine.

N-a existat pe pământ stat care să fi fost cârmuit la începuturile sale altfel decât ca o republică: e mersul firesc al naturii umane. Câteva familii se grupează, mai întâi împotriva urşilor şi a lupilor; cea care are grâne le dă la schimb alteia care nu are decât lemn.

Când am descoperit America, am constatat că toate populaţiile erau divizate în republici; în toată această parte a lumii, nu existau decât două regate. Dintr-o mie de naţii n-am găsit decât două subjugate.

La fel s-a întâmplat şi în lumea veche; în Europa nu erau decât republici înainte de micile regate ale Etruriei şi Romei. şi astăzi se mai întâlnesc republici în Africa. Tripoli, Tunis şi Alger, mai aproape de noi, spre miazănoapte, sunt nişte republici de tâlhari. Hotentoţii, spre miazăzi, trăiesc încă aşa cum se trăia în primele epoci ale acestei lumi, liberi, egali între ei, fără de stăpâni, fără de supuşi, fără bani, şi aproape fără nevoi. Carnea oilor lor îi hrăneşte, pieile acestora îi îmbracă, iar colibele din lemn sau din chirpici le servesc drept adăpost; duhnesc mai rău ca oricare alţi oameni, dar ei nu-şi dau seama de asta; trăiesc şi mor mai tihniţi decât noi.

în Europa de azi au rămas opt republici fără monarhi: Veneţia, Olanda, Elveţia, Geneva, Lucea, Ragusa, Genova şi San-Marino. Putem socoti că şi Polonia, Suedia şi Anglia sunt nişte republici sub un rege; însă Polonia este singura care ia acest nume.

Acum să vedem cum e mai bine: ca patria noastră să fie un stat monarhic sau unul republican? De patru mii de ani această întrebare se tot pune fără-ncetare. Întrebaţi-i pe bogaţi şi ei vă vor răspunde cu toţii că preferă aristocraţia; întrebaţi şi poporul şi veţi constata că el vrea democraţia: doar regii se pronunţă pentru regalitate. Cum se face atunci că aproape tot pământul este cârmuit de monarhi? întrebaţi-i pe şobolani, care au propus să se atârne un clopoţel de gâtul pisicii, în realitate, adevărata raţiune este că oamenii, după cum am mai spus-o, sunt rareori demni să se guverneze singuri.

Păcat însă că adesea, pentru a fi un bun patriot, trebuie să devii duşmanul celorlalţi oameni. Bătrânul Cato, acest bun cetăţean, spunea întruna luând cuvântul în senat: „Aceasta este părerea mea: Cartagina trebuie distrusă”. A fi un bun patriot înseamnă să-ţi doreşti ca oraşul tău să se îmbogăţească prin comerţ şi să devină puternic cu ajutorul armelor. E limpede că o ţară nu poate sa câştige fără ca o alta sa piardă, iar aceasta nu poate să învingă fără a produce nenorociri.

Asta-i condiţia omului: dorind măreţia patriei sale doreşte, de fapt, răul vecinilor săi. Acela care şi-ar dori ca patria sa să nu fie nicicând nici

mai mare, nici mai mică, nici mai bogată, dar nici mai săracă, ei bine, acela ar fi un cetăţean al universului.