— Da, pe la patru şi jumătate.

— Cum aţi acţionat?

— L-am trimis pe ajutorul de şerif Willie Hastings la domiciliul numiţilor Gwen şi Carl Lee Hailey, părinţii fetei.

— Unde anume?

— Pe Craft Road, în spatele băcăniei lui Bates.

— Şi ce-a aflat acolo?

— A găsit-o pe mama fetei care semnalase dispariţia. Apoi a plecat să caute copila.

— Şi a reuşit să dea de ea?

— Nu, dar când s-a întors, fetiţa fusese adusă acasă de nişte pescari.

— În ce stare se afla?

— Era violată şi bătută.

— Putea vorbi?

— Cu foarte mare greutate.

— Ce spunea?

Tyndale sări în picioare.

— Onorată instanţă, ştiu că sunt admise şi zvonurile într-o înfăţişare de genul acesta, dar ceea ce se întâmplă acum mi se pare o exagerare.

— Se respinge! Taci şi stai jos! Continuaţi, domnule Childers.

— Ce-a zis fetiţa?

— Că au răpit-o doi bărbaţi albi, într-o camionetă galbenă, cu un fanion la lunetă. Nu putea vorbi prea mult. Avea maxilarele rupte şi faţa zdrobită.

— Ce s-a întâmplat după aceea?

— Ajutorul de şerif a chemat o ambulanţă şi fetiţa a fost dusă la spital.

— În ce stare este acum?

— Critică, după spusele celor de acolo.

— Apoi, ce s-a mai întâmplat?

— Am căutat să pun cap la cap informaţiile de până atunci şi m-am gândit la un suspect.

— Cum aţi acţionat?

— Am luat legătura cu un om de încredere şi l-am trimis la berăria lui Huey, lângă lac.

Childers nu intră în detalii, mai ales că era vorba de Bullard. Ştiau cu toţii că judecătorul trimitea cazurile de genul acesta spre a fi studiate de marele juriu, aşa că orice înfăţişare preliminară era o formalitate. Lui Bullard nu-i dădea mâna să rişte. Alegătorii se supărau când favorizai un criminal. Ştiind acest lucru, majoritatea avocaţilor renunţau la aceste înfăţişări preliminare. Jake însă le considera foarte importante, pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra cazului. Tyndale, de asemenea, renunţa rareori la preliminarii.

— Bun. Şi ce-a aflat la berărie?

— Informatorul mi-a spus că i-a auzit pe cei doi, aici de faţă, lăudându-se că au violat o fetiţă de culoare.

Cobb şi Willard se uitară unul la altul. Cine era informatorul? Nu prea îşi aminteau ce se întâmplase la bar.

— Ce-aţi făcut în continuare?

— I-am arestat pe cei doi şi-am cercetat camioneta înscrisă pe numele lui Billy Ray Cobb.

— Şi ce-aţi găsit?

— Urme şi un tricou plin de sânge.

— Cui aparţine acest tricou?

— Lui Tonya Hailey, fetiţa care a fost violată. Ne-a confirmat-o tatăl ei, astăzi.

Auzind că era vorba despre el, Carl Lee se ridică brusc. Ozzie tresări şi se uită la el. Jake se întoarse. Îl văzu prima oară de când intrase în sală.

— Va rugam să faceţi o descriere a maşinii.

— Este o camionetă Ford, galbenă, nouă, de o jumătate de tonă. Are roţi cromate, cauciucuri speciale, iar la lunetă, are un fanion.

— Se potriveşte cu descrierea făcută de fetiţă?

— Da.

Childers se opri şi-şi verifică notiţele.

— Acum, spuneţi ce alte dovezi mai aveţi împotriva acestor pârâţi?

— Am vorbit cu Pete Willard în dimineaţa aceasta, la arestul poliţiei. A semnat o declaraţie.

— Ce-ai făcut? îi scăpă lui Cobb.

Willard se chirci şi privi speriat.

— Linişte, linişte! strigă Bullard, în vreme ce lovea cu ciocănelul.

Tyndale îşi linişti clienţii.

— L-aţi avertizat pe domnul Willard asupra drepturilor pe care le are?