— Da. De cele mai multe ori, pe-aici sunt conduşi acuzaţii. E o cale mai rapidă şi mai sigură. Maşina parchează chiar lângă uşă şi-i aduc repede sus.
Carl Lee se apropie de uşa din spate şi privi pe verandă.
— Câte procese de omor ai avut, Jake?
— Trei. Pe-al lui Lester şi încă două.
— Câţi erau negri?
— Toţi trei.
— Ai mână bună la negri, nu-i aşa?
— Aşa se pare.
— Eşti pregătit pentru încă unul?
— Mai bine linişteşte-te, Carl Lee. Nu are niciun rost. Ştii bine că ai putea ajunge în camera de gazare. Cine-ţi creşte copiii? Ticăloşii ăia nu merită un astfel de sacrificiu.
— N-ai spus tu c-ai face-o, dac-ai fi în locul meu?
Jake se apropie de Carl Lee.
— Cu mine e altceva. Eu as avea o sansă.
— Ce şansă?
— Sunt alb, iar noi trăim într-un comitat unde albii sunt majoritari. Cu puţin noroc, aş aranja ca niciun negru să nu facă parte din juriu. Nu suntem la New York sau în California. Bărbatul trebuie să-şi protejeze familia. Iar juriul ar putea fi îmbrobodit.
— Dar eu ce cusur am?
— Aşa cum am mai spus, nu suntem la New York. Probabil că ar fi unii care te-ar admira pentru ceea ce-ai făcut, dar majoritatea ar dori să te vadă spânzurat. Ar fi mult mai dificil să obţii achitarea.
— Dar tu ai putea s-o faci, nu-i aşa, Jake?
— Carl Lee, linişteşte-te!
— N-am de ales, Jake. Nu-mi găsesc locul până nu-i văd morţi. Am această datorie faţă de fetiţa mea şi de mine. Faţă de ai mei, în general. Am s-o fac.
Deschiseră uşile, trecură pe sub verandă şi o luară pe drumul care ducea spre strada Washington, vizavi de biroul lui Jake. Îşi strânseră mâinile. Avocatul promise că va trece pe la spital a doua zi s-o întâlnească pe Gwen şi pe ceilalţi din familie.
— Încă un lucru, Jake. Îmi promiţi c-ai să vii să mă vezi la închisoare, după ce mă arestează?
Avocatul aprobă, după o clipă de gândire. Carl Lee zâmbi, îndreptându-se spre camioneta lui.
5
Lester Hailey se căsătorise cu o suedeză din Wisconsin şi, deşi părea încă îndrăgostită de el, băiatul se temea să n-o piardă, din cauza culorii pielii lui. Deşi o asigurase că nu avea ce să i se întâmple în Mississippi, fata refuzase categoric să călătorească spre sud cu soţul ei. Nu-i cunoscuse încă familia, dar nici ai lui nu mureau de nerăbdare s-o întâlnească. Cei din clanul Hailey nu-şi amestecaseră sângele niciodată, deşi nu era nimic ieşit din comun pentru un negru care se muta în nord să-şi ia o soţie albă. Familia lui Lester nu fusese deloc impresionată de părul blond al suedezei, aşa că acum călătorea spre Clanton singur, în Cadillacul său.
Ajunse târziu la spital. În sala de aşteptare îi găsi pe verii lui citind nişte reviste. Îl îmbrăţişă pe Carl Lee. Nu se mai văzuseră de la Crăciun, când jumătate din negrii din Chicago dăduseră buzna acasă, în Mississippi şi în Alabama.
Cei doi bărbaţi ieşiră pe hol, să poată vorbi în linişte.
— Cum se simte? întrebă Lester.
— Mai bine, mult mai bine. S-ar putea să vină acasă la sfârşitul săptămânii.
Lester răsuflă uşurat. Cu unsprezece ore în urmă, când plecase din Chicago, fusese anunţat de un văr că fetiţa era aproape moartă. Îşi aprinse o ţigară Kool, chiar sub afişul cu fumatul interzis, şi îl privi lung pe fratele lui mai mare.
— Tu eşti bine?
Carl Lee dădu aprobator din cap, uitându-se în lungul coridorului.
— Gwen ce face?
— A-nnebunit de tot. Acum e la maică-sa. Tu ai venit singur?
— Da, răspunse Lester încurcat.
— Bine.
— Nu mai face pe nebunu’. Doar n-am condus o zi întreagă ca să te-ascult pe tine cum îmi foarfeci nevasta.
— Hai, nu te supăra! Tu cum o mai duci, mai ai gaze?
Lester zâmbi şi tuşi uşor. Avusese probleme cu stomacul încă din ziua în care se căsătorise cu suedeza. Îi pregătise tot felul de mâncăruri cu nume ciudate, greu de pronunţat şi-i dăduse digestia peste cap. Lui îi era dor de mazăre, de fripturi şi de grătar de porc – mâncăruri serioase!
Găsiră o cameră mică de aşteptare, la etajul al treilea, unde se aflau mai multe scaune rabatabile şi o masă lungă, cu fişier. Lester aduse două ceşti cu cafea rece şi tare, de la un automat, în care puse puţin lapte praf şi amestecă atent cu degetul. Îl ascultă cu multă atenţie pe Carl Lee, cum povestea ceea ce se întâmplase: violul, arestările, înfăţişarea. Lester găsi nişte şerveţele şi făcu un plan al tribunalului şi al închisorii. Trecuseră patru ani de la procesul lui şi nu-şi mai amintea prea bine amănuntele. Petrecuse numai o săptămână la arest, înainte de cauţiune, şi nu mai văzuse locul acela de când fusese achitat. De fapt, plecase la Chicago imediat după proces. Victima lui avea prea multe rude.
