- Din cauza copilului?
- Nu.
- Atunci, de ce?
- O să-ţi spun mâine seară. Am să-ţi povestesc tot ce se întâmplă în ceea ce mă încăpăţânez să consider mintea mea. Până atunci, fără întrebări. Bine?
- E ceva grav?
- Stu, nici eu nu ştiu.
O privi vreme îndelungată, apoi spuse:
- Prea bine, Frannie. Te iubesc.
- Ştiu. Şi eu te iubesc.
- Mergem în pat?
- Să vedem cine ajunge primul, propuse ea, zâmbind.
Ziua de 1 septembrie, o zi cenuşie şi ploioasă, din cele pe care vrei să le uiţi imediat, avea să se dovedească memorabilă pentru toţi locuitorii din Free Zone. Pentru că a fost ziua în care North Boulder a avut din nou curent electric... la început, pentru scurtă vreme.
Cu zece minute înaintea prânzului, în camera de comandă a uzinei electrice, Brad Kitchner aruncă o ultimă privire în spatele lui, unde se aflau Stu, Nick, Ralph şi Jack Jackson. Brad le zâmbi nervos şi spuse:
- Sfântă Mărie, cerem îndurare să te milostiveşti de a noastră lucrare.
Apăsă cu putere două comutatoare uriaşe. În hala imensă, cavernoasă, de sub ei, intrară în funcţiune două generatoare. Cei cinci bărbaţi se apropiară de peretele din sticlă polarizată şi priviră în jos, unde aşteptau aproape o sută de femei şi bărbaţi, purtând, fără excepţie, ochelari de protecţie, aşa cum ordonase Brad.
- Daca se întâmplă ceva, prefer să o păţească doi, nu cincizeci şi doi, le mărturisise Brad mai devreme.
Şuieratul generatoarelor se înteţi.
Nick îi făcu semn cu cotul lui Stu, arătându-i tavanul biroului; Stu se uită şi începu să zâmbească. În spatele panourilor translucide, luminile fluorescente începuseră să pâlpâie palid. Turaţia generatoarelor creştea tot mai mult, până ce ajunse la un prag unde se stabiliză. Mulţimea muncitorilor adunaţi izbucni spontan în aplauze, deşi pentru unii era un chin; mâinile lor suferiseră cumplit din cauza orelor nesfârşite şi chinuitoare cât înfăşuraseră liţă pe turbine.
Lumina fluorescentă ajunsese la intensitatea ei normală.
Nick trăia acum sentimente opuse celor pe care le avusese la Shoyo, atunci când lumina se oprise - nu de coborâre într-un mormânt, ci de înviere.
Cele două generatoare asigurau curentul electric pentru o mică secţiune din North Boulder, respectiv în zona North Street. Existau în partea aceea oameni care nu ştiau nimic despre test şi mulţi o luaseră la sănătoasa, ca şi cum pe urmele lor ar fi pornit toţi diavolii iadului.
Pe televizoare apăru zăpada caracteristică, iar paraziţii şuierau de mama focului. Într-o casă de pe Spruce Street intră în acţiune un mixer, pus să bată un amestec de brânză cu ouă care se închegase de mult. Supraturat curând, motorul mixerului se arse. Într-un garaj pustiu porni un ferăstrău de putere, suflând rumeguşul din propriile-i măruntaie. Radiatoarele se încălziră la roşu. Marvin Gaye începu să cânte din difuzoarele unui magazin de discuri specializat în vânzarea de vechi succese, având firma Wax Museum. Cuvintele, susţinute de un ritm disco vioi, păreau un vis renăscut: "Să dansăm... să strigăm... să ne bucurăm, asta-i totul... să dansăm... să strigăm..."
Un transformator de forţă de pe Maple Street sări în aer; din el ţâşni o spectaculoasă spirală de scântei purpurii, care se risipiră pe iarba umedă, stingându-se apoi.
La uzina electrică, unul dintre generatoare începu să ţiuie pe ton tot mai înalt şi mai disperat, apoi scoase fum. Oamenii se retraseră, gata să intre în panică. Tot locul se umplu de mirosul dulce-greţos al ozonului. Se declanşă şi ţipătul strident al unei sonerii.
- Turaţie prea mare! urlă Brad. Nenorocitul a depăşit pragul maxim! Suprasarcină!
Se năpusti la celălalt capăt al camerei şi se grăbi să aducă cele două comutatoare în poziţie iniţială. Şuieratul generatoarelor începu să se stingă, dar nu înainte ca jos să se producă o bufnitură puternică şi să se işte ţipete, estompate de geamul protector.
- Doamne Dumnezeule, exclamă Ralph. Unul a luat foc.
Deasupra capetelor lor, lumina din tuburile fluorescente se concentră în câteva nuclee de lumină albă şi palidă, pentru ca apoi să dispară complet. Brad deschise iute uşa camerei de comandă şi ieşi pe platformă. Vocea lui stârni ecouri surde în imensul spaţiu deschis.
- Puneţi spuma pe el! Grăbiţi-vă!
Jetul mai multor extinctoare cu spumă fu îndreptat spre generatoare şi focul se stinse. Mirosul de ozon stăruia încă. Ieşiră şi ceilalţi, îngrămădindu-se pe platformă, alături de Brad.
Stu îi puse o mână pe umăr.
- Îmi pare rău că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, îl consolă el.
Brad se întoarse spre el, zâmbind:
- Să-ţi pară rău? Pentru ce?
- Păi, pentru că a luat foc, nu? interveni Jack.
- Păi sigur că a luat foc, fir-ar al naibii! Şi pe undeva, în zona North Street, un transformator a sărit în aer şi s-a făcut fărâme. Am uitat, afurisit să fie, am uitat! Oamenii s-au îmbolnăvit, au murit, dar nu s-a obosit nimeni să închidă aparatele electrice înainte de asta! Peste tot în Boulder există televizoare, sobe electrice şi pături electrice. Cererea de curent a fost uriaşă. Generatoarele astea sunt concepute de aşa manieră încât să intervină automat atunci când apare un dezechilibru de sarcini. Cel de jos a încercat să le compenseze pe toate celelalte, care erau închise, înţelegeţi? Brad le dădea explicaţii, în culmea entuziasmului. Gary! Aţi auzit de incendiul de la Gary, Indiana?
Îi făcură semn că da.
- De ştiut nu vom şti niciodată cu siguranţă, dar putem bănui că s-a întâmplat şi acolo ceea ce s-a petrecut aici, tocmai din cauză că alimentarea cu energie electrică nu s-a întrerupt suficient de repede. În circumstanţe favorabile, e suficientă şi o pătură electrică în care apare un scurtcircuit, tot aşa cum vaca doamnei O'Leary a doborât lampa aceea la Chicago. Maşinăria asta genială a încercat să le ajute pe celelalte. Prin urmare, s-a ars. Tot răul spre bine că s-a întâmplat acum, aşa gândesc cu... puteţi să mă credeţi pe cuvânt.
- Dacă zici tu, îi răspunse Ralph plin de îndoială.
- Trebuie să bobinăm din nou, dar numai un singur motor, de data asta. Ieşim la capăt, sunt sigur. Dar... Brad începu să pocnească din degete printr-un gest reflex, semn că judecă adânc. Nu putem da din nou drumul la curent până ce nu suntem siguri. Putem să formăm încă o echipă? Ne-ar trebui vreo doisprezece oameni.
