- Nu te părăsim, spuse Larry.

- Îmi pare rău, dar aşa veţi face. Eu vă spun asta.

- Nu, acum cu sunt conducătorul. Mother a spus că dacă ţi se întâmplă ceva...

- ... tu vei merge mai departe.

- Nu, nu.

Larry îi cercetă cu privirea pe Glen şi Ralph, căutându-le sprijinul. Aceştia îi răspunseră cu priviri încurcate. Kojak privea şi el întreaga scenă, urmărindu-i pe toţi patru cu coada frumos încolăcită în jurul labelor.

- Ascultă-mă, Larry, spuse Stu. Călătoria noastră se bazează pe ideea că bătrâna doamnă ştia despre ce vorbeşte. Dacă începi să te legi de asta, pui totul sub semnul întrebării.

- Mda, mi se pare corect, zise Ralph.

- Nu, nu-i deloc corect, ţăranule, sări Larry, imitând furios accentul de Oklahoma al lui Ralph. N-a fost voinţa Domnului ca Stu să cadă aici, n-a fost nici măcar făcătura Omului Întunecat. Cauza a fost pământul moale, asta-i tot, doar pământul moale! Eu nu te părăsesc, Stu. Nu mai las pe nimeni în urma mea.

- Ba da. Îl lăsăm aici, spuse Glen cu calm.

Larry se întoarse spre el şi-l măsură neîncrezător, ca şi cum s-ar fi simţit trădat.

- Am crezut că eşti prietenul lui!

- Sunt, dar asta nu are importanţă.

Larry râse isteric şi făcu câţiva paşi spre vale.

- Eşti nebun! Ştii?

- Nu, nu sunt. Am încheiat o înţelegere. Am stat în jurul patului în care-şi dădea duhul Mother Abagail şi am fost şi noi atinşi de aripa morţii. Ştiam de atunci că acest drum este aproape sigur un drum la moarte. Am acceptat înţelegerea. Acum trebuie s-o împlinim.

- Şi eu vreau acelaşi lucru, pentru numele lui Dumnezeu. De fapt, nici nu trebuie să fie Green River; putem să facem rost de o maşină, pe el îl punem în spate şi ne vedem de drum...

- Dar noi am promis că vom merge pe jos, spuse Ralph, apoi arătă spre Stu. Iar el nu poate să meargă.

- Corect. Bine. Are un picior rupt. Ce propuneţi să facem? Îl împuşcăm, ca pe un cal?

- Larry..., i se adresă Stu.

Înainte ca Larry să continue, Glen îl prinse de cămaşă trăgându-l spre el şi-i spuse cu voce rece şi severă:

- Pe cine încerci să salvezi? Pe Stu, sau pe tine?

Larry îl privea mişcând doar din gură, fără să vorbească.

- E foarte simplu, spuse Glen. Noi nu putem rămâne... iar el nu poate merge.

- Eu refuz să accept această situaţie, şopti Larry, livid.

- Este o încercare, spuse Ralph pe neaşteptate. Asta este.

- O încercare a sănătăţii mintale, observă Larry.

- Să votăm, propuse Stu, întins la pământ. Eu votez să vă continuaţi drumul.

- Şi eu, interveni Ralph. Îmi pare rău, Stu. Dar dacă Dumnezeu va veghea asupra noastră, poate ca va veghea şi asupra ta...

- Eu refuz să plec, se încăpăţână Larry.

- Nu te gândeşti la Stu, zise Glen. Cred că, de fapt, încerci să salvezi un lucru din tine. Dar de data asta hotărârea corectă este să mergem mai departe, Larry. Nu avem de ales.

Larry se frecă încet la gură cu dosul palmei şi spuse:

- Să rămânem aici peste noapte. Să ne gândim bine la ce avem de făcut.

- Nu, îl contrazise Stu.

Ralph făcu din cap un semn afirmativ. Atunci Glen pescui sticla cu "pilule pentru artrită" din buzunar şi o puse în mâna lui Stu.

- Sunt pe bază de morfină, îi destăinui el. Trei sau patru ar putea fi doza mortală. Privirile lui se încrucişară cu ale lui Stu. M-ai înţeles, East Texas.

- Mda, sigur că da.

- Despre ce vorbiţi? strigă Larry. Ce naiba îi sugerezi?

- Chiar nu ştii?

Ralph i se adresase cu un asemenea dispreţ, încât, pentru moment, Larry fu redus la tăcere. Apoi toate începură să i se perinde pe dinaintea ochilor cu viteza de coşmar cu care îţi trec prin faţa ochilor feţele străine când te dai în lanţuri la bâlci: pilule, calmante, barbiturice. Rita. O întorsese în sacul ei de dormit şi constatase că e moartă şi ţeapănă şi că din gura ei se scurge o borâtură verde, ca o peltea amară.

- Nu! strigă el, încercând să-i smulgă sticla din mână lui Stu.

Ralph îl prinse strâns. Larry ridică din umeri.

- Dă-i drumul, spuse Stu. Vreau să stau de vorbă cu el.

Ralph continua să-l strângă, privindu-l întrebător pe Stu.

- Nu, hai, dă-i drumul.

Ralph se conformă, dar părea pregătit să sară oricând.

- Vino aici, Larry. Lasă-te pe vine lângă mine.

Larry se apropie de Stu şi se uită cu jale în ochii lui.

- Nu mi se pare în ordine, omule. Când cineva cade şi-şi rupe piciorul, nu te... nu poţi s-o iei din loc şi să-l laşi să moară. Nu ştii? Hei, omule... Atinse obrazul lui Stu. Te rog. Gândeşte-te.

Stu îi strânse mâna lui Larry.