– Duc eu lucrurile înăuntru, sări Jack. Dumneavoastră mai bine intraţi şi vă aşezaţi undeva, domnule Freemantle. Nu v-ar strica nici ceva de băut.

Păreţi tare obosit.

IV

Drumul îşi pusese amprenta asupra mea, şi eram mai mult decât obosit. Când m-am prăvălit în fotoliul din living (lăsându-mă ca de obicei pe stânga şi încercând să ţin piciorul drept cât mai întins posibil), eram dispus să recunosc că sunt istovit.

Totuşi, încă nu-mi era dor de casă, cel puţin nu încă. În vreme ce Jack se mişca de colo-colo, stivuindu-mi bagajele în cel mai mare dintre cele două dormitoare şi punând laptopul pe masa de lucru din cel mic, privirea îmi era continuu atrasă de peretele vestic al livingului, care era în întregime din sticlă, şi de camera Florida de dincolo de el, şi de golful Mexic de mai departe. Era o întindere nemărginită

de albastru, plată ca o câmpie într-o după-amiază

călduroasă de noiembrie, şi chiar şi cu peretele din glasvand închis, auzeam suspinul ei calm şi egal. Mi-am

spus: Nu are memorie. Era un gând straniu şi ciudat de optimist. Când venea vorba de memorie - şi de furie - încă

mai aveam unele probleme nerezolvate.

Jack se întoarse din camera pentru oaspeţi şi se aşeză pe braţul canapelei - poziţia, mi-am spus, unui tânăr care vrea s-o ia din loc.

– Aveţi toate lucrurile de bază, spuse el, plus salată

congelată, hamburgeri şi un pui din acela prăjit şi ambalat în vid; acasă, noi le spunem Pui Astronauţi. Sper că e bine aşa.

– E bine.

– Lapte cu doi la sută grăsime...

– La fel de bine.

– ...şi Half-n-Half2. Data viitoare vă pot lua frişca adevărată, dacă vreţi.

– Vrei să-mi înfunzi singura arteră care mi-a rămas?

El râse.

– E o cămăruţă cu tot soiul de raha... chestii la conservă.

Aveţi televiziune prin cablu, computerul e legat la internet -

v-am luat Wi-Fi, costă puţin mai mult, dar e mişto - şi pot cere să se instaleze o antenă parabolică, dacă doriţi.

Am clătinat din cap. Era un puşti de treabă, însă eu voiam să ascult golful cum îmi spune vorbe dulci pe care nu şi le va aminti un minut mai târziu. Şi voiam să ascult casa, să

văd dacă are ceva de spus. Nutream bănuiala că s-ar putea să aibă.

– Cheile sunt în plicul de pe masa din bucătărie - acolo-s şi cheile de la maşină - şi o listă a numerelor de care s-ar putea să aveţi nevoie este pe frigider. Am cursuri la FSU în Sarasota zilnic, mai puţin lunea, dar o să ţin mobilul la mine şi o să vin marţea şi miercurea la cinci, asta în caz că nu facem alt program. E bine aşa?

– Da.

Am dus mâna în buzunar şi am scos bancnotele prinse cu agrafă.

2 Amestec din părţi egale de lapte şi frişca lichidă (n. tr.).

– Vreau să-ţi dau ceva în plus. Ai fost nemaipomenit.

El flutură din mână, negând.

– Naa. Serviciul ăsta-i minunat, domnule Freemantle. Bine plătit şi rezonabil ca ore de muncă. M-aş simţi ca un nesătul dacă aş luat ceva în plus.

Asta mă făcu să râd, şi am pus gologanii înapoi în buzunar.

– Bine.

– Poate v-ar prinde bine un pui de somn, sugeră el, ridicându-se în picioare.

– Poate că asta o să şi fac.

Era ciudat să fiu tratat ca un bunicuţ, dar bănuiam că era mai bine să mă obişnuiesc cu situaţia.

– Ce s-a întâmplat cu cealaltă casă din nordul Casey Key?

– Hî?

– Ai spus că una a ajuns în apă. Ce s-a întâmplat cu cealaltă?

– Din câte ştiu, tot acolo e. Deşi dacă o furtună mare ca Charley ar lovi frontal partea asta de coastă, o să fie ca la o lichidare de stoc: nimic nu rămâne în urmă.

Veni spre mine şi întinse mâna.

– În orice caz, domnule Freemantle, bun venit în Florida.

Sper c-o să vă trateze cât se poate de bine.

I-am strâns mâna.

– Mulţumesc...

Am pregetat, probabil nu destul de mult cât să observe el, şi nu m-am înfuriat. Nu pe el, oricum.

– Mersi pentru tot.

– Sigur.

Ieşind, mi-a adresat o privire în care se citea o doză infimă

de nedumerire, aşa încât poate că observase. Poate că

totuşi observase. Nu-mi păsa. Eram în sfârşit singur. Am ascultat pocnetul scoicilor şi al pietrişului sub roţi, când maşina lui s-a pus în mişcare. Am ascultat zgomotul motorului cum se stinge. Slab, slab, tăcere. Acum nu mai era decât suspinul moale şi egal al golfului. Şi bătaia inimii mele - slabă şi joasă. Niciun ceas. Niciun târâit, niciun