– Foarte nostim.
– Râsul e cel mai bun medicament. Am citit-o în Reader's Digest.
– Dar cu braţul cum e? Mai ai senzaţii-fantomă?
– Nu, am minţit, au încetat cu totul.
– Bun. Minunat. Urmă o pauză. Apoi: Eddie?
– Aicea-s, am zis.
Aveam semiluni de un roşu întunecat în palme, de la pumnii încleştaţi.
Urmă o pauză lungă. Liniile telefonice nu mai fâşâie şi nici nu mai păcănesc aşa cum făceau când eram copil, însă
auzeam toţi kilometrii care ne despărţeau cum suspină
blând. Suna ca golful la reflux. Apoi, ea spuse:
– Regret că s-a ajuns în situaţia asta.
– Şi eu, am răspuns, iar după ce ea închise, am luat una dintre scoicile cele mari şi puţin a lipsit s-o azvârl în ecranul televizorului.
În schimb, am străbătut camera şchiopătând, am deschis uşa şi am dat cu ea peste drumul pustiu. N-o uram pe Pam -
nu într-adevăr - însă după toate aparenţele, încă uram ceva. Poate cealaltă viaţă a mea.
Poate doar pe mine însumi.
VII
ifsogirl88 către EFree19
9:05 AM
23 decembrie
Dragă tati, Doctorii nu spun multe, dar n-am un sentiment prea bun faţă de operaţia lui bunicu'. Sigur, s-ar putea ca de vină
pentru asta să fie doar mami, se duce zilnic în vizită la el, o ia pe buna şi încearcă să-şi păstreze „veselia“, dar ştii cum e ea, nu-i făcută din oţel. Vreau să vin la tine în vizită.
Am verificat zborurile şi pot lua unul spre Sarasota pe 26.
Aterizează la 6:15 PM, după ora de acolo. Aş putea rămâne 2 sau 3 zile. Te rog, spune da! Pe deasupra, aş putea aduce cadourile cu mine, în loc să le trimit prin poştă. Cu dragoste...
Ilse
P.S. Am o veste specială.
Am stat oare pe gânduri, sau am urmat doar impulsul instinctului? Nu-mi aduc aminte. Poate nici una, nici alta.
Poate că singurul lucru care a contat era că voiam s-o văd.
În orice caz, am răspuns aproape instantaneu.
EFree19 către ifsogirl88
9:17 AM
23 decembrie
Ilse, vino! Termină ce ai de făcut şi o să te aştept cu Jack Cantori, care se-ntâmplă să fie spiriduşul meu personal de Crăciun. Sper că o să-ţi fie pe plac casa mea, pe care am numit-o Marele Roz.
Un singur lucru: nu face asta fără ştirea şi aprobarea mamei tale.
Am trecut prin câteva momente grele, cum ştii bine. Sper că acele momente grele au rămas în urmă. Cred că înţelegi.
Tata
Şi răspunsul ei a fost la fel de prompt. Probabil că-mi aşteptase mesajul.
ifsogirl88 către EFree19
9:23 AM
23 decembrie
Am vorbit deja cu mama, e de acord. Am încercat s-o agăţ şi pe Lin, dar ea preferă să stea aici până când va avea avion înapoi spre Franţa. Nu-i purta pică.
Ilse
PS: Iupiii! Abia aştept!!
Nu-i purta pică. Parcă If-So-Girl a mea ar fi spus asta despre sora ei mai mare încă de când a învăţat să
vorbească. Lin nu vrea să vină la picnic pentru că nu-i place să mănânce hotdog... dar nu-i purta pică. Lin nu poate să
poarte genul ăla de tenişi pentru că nimeni din clasa ei nu mai poartă încălţări cu carâmb... aşa că nu-i purta pică. Lin vrea ca tatăl lui Ryan să-i ducă la balul de absolvire... dar nu-i purta pică. Şi ştiţi partea rea? Nu i-am purtat niciodată.
I-aş fi putut spune lui Linnie că a o prefera pe Ilse e ca faptul că sunt stângaci - un lucru asupra căruia nu am avut niciun control - iar asta doar ar fi înrăutăţit lucrurile, chiar dacă acesta era adevărul. Poate tocmai pentru că acesta era adevărul.
VIII
Ilse venea pe Duma Key, la Marele Roz. Iupiii, abia aştepta, şi iupiii, abia aşteptam şi eu. Jack îmi găsise o doamnă robustă pe nume Juanita pentru curăţenie de două
ori pe săptămână, şi i-am cerut să pregătească dormitorul de oaspeţi. I-am mai cerut şi să aducă nişte flori proaspete a doua zi de Crăciun. Zâmbind, ea a propus ceva ce suna a
„cacus călun“. Creierul meu, deja bine rodat în arta fină a asocierii încrucişate, s-a blocat nu mai mult de cinci secunde; i-am spuse Juanitei că-s sigur că lui Ilse i-ar plăcea mult un cactus de Crăciun.
