— Ei bine? Cărui fapt datorez, cu adevărat, onoarea şi plăcerea pe care mi-o face prezenţa ta? Ai venit pentru următoarea lecţie? Sau ai perfecţionat trucul cu cărţi şi vrei să te lauzi?
M-am uitat la oceanul zbuciumat. Valurile se rostogoleau şi se aruncau înainte şi înapoi, cam la fel cum înota mintea mea printre noile informaţii.
— Au trecut două zile, am zis, fără a mă uita la Mefistofel. Chiar te aştepţi să pot perfecţiona trucuri cu cărţi când cadavrele par să se tot adune?
Mefistofel a râs surprins.
— Nu mă ocup de lucruri cinstite, domnişoară Wadsworth, dar dumneata eşti de o inteligenţă delicioasă. Păcat că nu-mi permiţi să-mi împart inima în două.
M-am întors, întâlnindu-i, în cele din urmă, privirea.
— Nu cred că înţeleg ce vrei să spui.
— Păi, nu sunt aşa de sigur că te cred, a zis el, privindu-mă cu luare aminte. Ceea ce înseamnă că te descurci mai bine decât credeam cu lecţiile predate.
— Prestidigitaţia nu prea poate fi aplicată într-o asemenea situaţie.
— Oare? Cuvintele în sine sunt lucruri înşelătoare şi periculoase.
Mefistofel a rânjit de parcă ar fi descoperit un adevăr pe care nu-l ascunsesem suficient de bine.
— În fine, ce vreau să zic este că trandafirii pot provoca atât durere, cât şi plăcere. Totuşi, nu ezităm să le mirosim aroma, nu? Pericolul nu scade cu nimic farmecul; ba, chiar din contră.
Mefistofel s-a înclinat suficient de mult cât să-i simt respiraţia pe piele, care mi s-a înfiorat, deşi nu ştiam dacă din cauza emoţiei sau a fricii.
— Nu mi-e teamă să mă înţep când răsplata este atât de dulce. Ţie însă… de ce îţi este teamă?
Dintr-un motiv anume, chipul lui Thomas mi-a răsărit în minte. Mefistofel s-a apropiat.
— De ce îţi este cel mai teamă? Sigur nu de moarte. Moartea te fascinează.
Maestrul şi-a aşezat braţele de o parte şi de alta a trupului meu, iar eu m-am încordat imediat.
— Ah! Gratii ce te prind în temniţa lor? Ăsta chiar este un lucru de care să te temi. Dacă vrei libertatea, n-ai decât să o înhaţi singură. Ce te opreşte?
Inima îmi bătea aşa de repede, că îmi era teamă să nu se oprească.
— Cuvântarea face parte din lecţia din seara asta?
— Cuvântarea? a zis el, înclinându-şi faţa aproape de urechea mea. Este doar un sfat prietenesc. Nu-ţi poţi trăi viaţa după regulile altcuiva. Ai vrea să explorezi alte căi ale ştiinţe? Poate că medicina legală nu este singurul lucru de care eşti pasionată. S-ar putea să-ţi facă plăcere ingineria.
Am încercat să-mi stăpânesc respiraţia. Era posibil ca interesul lui să fi fost disimulat, însă Mefistofel vedea adevărul în mine. Un adevăr pe care nici măcar Thomas nu-l descoperise. Îmi venea să-l îmbrăţişez şi să-l lovesc în acelaşi timp. Eram fascinată de lucrurile mecanice. Tata obişnuia să-mi construiască mereu jucării, iar eu îmi dorisem mereu să învăţ cum să le fac. Tata îl învăţase pe fratele meu, dar mie nu-mi făcuse pe plac căci eram fată şi nu era o „îndeletnicire feminină”. Mi se dăruiseră mai multe păpuşi decât avusesem trebuinţă, dar mecanismele şi şuruburile, ei bine, acestea erau lucrurile pe care mi le doream cu adevărat.
— Vreau să vorbesc cu Jian! am zis, întrerupând momentul acela straniu. Du-mă acolo unde sunt artiştii şi să jucăm ce scenă oi vrea!
— Nu cred că este o decizie înţeleaptă după evenimentele din seara asta.
Amuzamentul îi dispăruse de pe chip.
— Artiştii au hotărât să se confrunte cu emoţiile acestea în felul lor. S-ar putea ca situaţia să scape uşor de sub control.
Mefistofel a scos ceasul de buzunar.
— De fapt, cred că a scăpat cu totul de sub control.
— Cassie nu este cu ceilalţi, am zis eu. Poate că Jian nu ia parte la nebunia celorlalţi.
— De fapt, sunt destul de sigur că el este cel care le dă de băut.
Mefistofel a privit spre apa neagră.
— Sper că Andreas îi va ascunde iar săbiile. Lucrurile au devenit destul de interesante data trecută când Jian şi-a băut minţile. Zâna verde este o domniţă tare poznaşă.
Mefistofel s-a sprijinit de balustradă, alături de mine, şi m-a privit.
— Crezi că este capabil să săvârşească o crimă?
— Cum aş putea răspunde când nu am putut vorbi mai mult cu el? Dacă vrei cu adevărat să rezolvăm acest caz, atunci du-mă chiar acum acolo!
— Bineînţeles că vreau. Dacă trupa mea de circ se destramă, va trebui să mă întorc la vechea mea viaţă. Şi mai degrabă m-aş arunca în ocean decât să intru într-o altă cuşcă aurită.
I-am cercetat faţa. Poate că Mefistofel şi cu mine nu eram atât de diferiţi.
— Unde sunt artiştii?
Maestrul m-a măsurat cu privirea, deşi nu într-un fel ticălos. Gestul lui fusese mai degrabă rapid şi aproape cercetător.
S-a dezlipit de balustradă.
