— Ochii sunt lăptoşi şi uşor exoftalmici, a zis el. În cală este mai mult rece. În urma examinării externe, aş zice că decesul a survenit în urmă cu şaptezeci şi două sau nouăzeci şi şase de ore.
Analiza noastră externă era completă. Acum era timpul să dezgropăm indiciile lăsate de criminal. Unchiul a întins pielea pe claviculă, apăsând lama cuţitului până ce pielea s-a despicat sub ascuţişul lui. A repetat mişcarea pe partea opusă înainte să tragă lama pe centru, terminând incizia în formă de Y. Deşi, având în vedere trunchiul despicat, unchiul nu prea avea ce să taie sub coaste. De îndată ce a desfăcut sternul, am fixat coastele cu cleme, fără să mi se ceară. Unchiul a mormăit a aprobare – semn de mare apreciere, din moment ce atenţia lui nu părăsea niciodată cadavrul odată ce începea autopsia. Mirosul era suficient de puternic acum ca să mă facă să lăcrimez. Mi-am şters obrajii pe umăr, apoi am luat un borcan pentru specimene, în caz că unchiul avea nevoie de el.
— Atât intestinul gros, cât şi cel subţire prezintă urme de tăieturi.
Unchiul s-a aplecat mai aproape; nasul lui era acum abia la o palmă deasupra cavităţii deschise. A luat cuţitul şi a îndepărtat cu grijă muşchii.
— Pe coaste sunt prezente urme de cuţit. Victima a fost înjunghiată repetat înainte să fie parţial eviscerată.
Era un indiciu solid că acela care comisese crima acţionase într-un acces de furie. Nu aveam de-a face cu o crimă la întâmplare – existau prea multă pasiune şi mânie.
Unchiul s-a retras, tamponându-şi transpiraţia de pe frunte.
— Tăieturile de pe os sunt similare cu cele găsite asupra braţului retezat. Deşi va fi necesară o analiză amănunţită, la microscop. Urmele seamănă, în mod bizar, cu cele din cazul lui Jack Spintecătorul.
Ne-am oprit cu toţii pentru o clipă, nevrând să rostim cu voce tare imposibilitatea acelui fapt.
— Thomas, s-a întâmplat ceva?
— Vă cer scuze, domnule profesor!
Stiloul lui Thomas a scrijelit repede în jurnal, reţinând fiecare cuvânt şi detaliu cu aceeaşi precizie pe care unchiul o folosea ca să opereze morţii. M-am silit să mă concentrez la mişcările lui iuţi şi sigure. M-am întors la autopsie pe când unchiul tăia stomacul, descoperind şi alte indicii privind momentul morţii.
— Conţinutul este în mare parte digerat.
Unchiul şi-a scos mâinile mânjite de sângele ruginiu şi m-a privit peste ochelari.
— Ce ar putea însemna asta, Audrey Rose?
— Că moartea ar fi putut avea loc între mese.
M-am aplecat deasupra cavităţii, ca să văd mai bine. Unchiul s-a dat la o parte; veşnicul profesor de medicină legală.
— Dacă ar fi să ghicesc, aş zice că femeia a fost ucisă târziu în noapte sau în primele ore ale dimineţii, înainte de prima masă a zilei.
— Bun!
Unchiul a continuat să caute în stomacul gol, asigurându-se că nu îi scăpa nimic.
— Acum trebuie doar să aflăm a cui dispariţie a mai fost raportată căpitanului. Hainele ei sunt împachetate acolo. Cineva trebuie să le recunoască.
Am urmărit privirea unchiului spre o grămăjoară de veşminte zdrenţuite şi purtate. Judecând după găuri şi petice, femeia nu fusese pasageră la clasa întâi. Viaţa ei fusese grea şi nu meritase să se sfârşească într-un mod atât de crud. Groaza îmi apăsa umerii. Mi-era dificil să autopsiez un cadavru întins pe o bucată rece din metal, dar nu imposibil. A ataşa un nume şi o viaţă unei victime însă era o misiune pe care nu o puteam realiza.
— Să spun cu voce tare ce gândim cu toţii? a întrebat Thomas. Sau crima asta nu vi se pare diferită de celelalte?
Unchiul şi-a aruncat privirea înapoi la cadavru. Chipul lui era impenetrabil.
— Vom trata acest caz aşa cum le tratăm pe toate celelalte şi nu vom face nicio presupunere. Ce altceva ai mai dedus?
— Din moment ce victima este o femeie şi are toate membrele, avem o altă problemă.
Thomas a închis carnetul, apoi s-a ridicat în picioare, lângă mine.
— Pe undeva trebuie să existe un alt cadavru. Au fost cercetate toate lăzile din cală?
Unchiul a clătinat din cap.
— Căpitanul Norwood nu s-a simţit confortabil să fac asta.
Mi-am masat tâmplele, încercând din răsputeri să ignor furia care mă cuprinsese.
— Aşadar, căpitanul nostru preferă să aştepte până duhoarea următoarei victime cuprinde coridoarele navei? E destul de rău că refuză să-i ceară lordului Crenshaw să se supună anchetei şi că este foarte receptiv la dorinţa doctorului Arden de a rămâne încuiat în cabina lui, dar oare când se va preocupa de victime? Asta dacă nu cumva doreşte ca misterul să rămână nedesluşit. Poate că el este omul pe care îl căutăm.
Thomas a traversat camera, trăgându-se de guler. Fusesem atât de preocupată de autopsie, încât uitasem cât de cald era în laborator. Thomas se mişca neîncetat, asemenea gândurilor care nu îi dădeau pace.
— Aroganţa lui este o trăsătură neplăcută, deşi nu cred că va fi spânzurat pentru atâta lucru.
Thomas s-a oprit.
— Maestrul de ceremonii este şarmant, vulgar, plin de sine şi adoră dramatismul.
— Chiar dacă trăsăturile lui sunt enervante, asta nu înseamnă că Mefistofel este criminalul căutat, am zis. Dacă nu este nici căpitanul, nici maestrul, atunci cine?
Thomas şi-a îndesat mâinile în buzunare.
— Aş zice că Jian este o alegere mult prea evidentă, deşi este un suspect destul de bun. Genul de om care împăiază animale şi le ascunde prin unghere întunecate. Deşi poate că ne-am concentrat prea mult la bărbaţi, când criminalul ar putea fi o femeie.
— Cavalerul de Spade, un Nebun, un Hierofant, un maestru al evadărilor, un maestru de ceremonii şi acum o Împărăteasă sau un As de Treflă, am zis, înşirând numele de scenă ale artiştilor.
