JOHN MILTON
PARADISUL
PIERDUT
Aldo Press
John Milton
Lost Paradise
Editor Aldo Press, Bucureşti
© by Aldo Press
Toate drepturile pentru această versiune aparţin Aldo Press Informaţii şi comenzi ramburs OP 76, CP 164, Bucureşti 77450
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MILTON, JOHN
Paradisul pierdut / John Milton; trad.Adina Begu. - Bucureşti: Aldo Press
•
ISBN 973-7945-54-9
I. Begu, Adina (trad.)
821.111-1=135.1
<
Cartea I
Atât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii, De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia, Doar pentru că li s-a oprit un fruct.
Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?
Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie, Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgit Pe-a omenirii mamă,
Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-i De îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţe întâiul, printre cei asemeni lui, La fel cu însuşi Preaînaltul, Dacă ! se va împotrivi; şi aspirând La tronul şi domnia sfântă,
Nelegiuit război stârni în Ceruri Şi luptă în zadar, căci Atotputernicul Potop de flăcări azvârli din Ceruri Şi-I aruncă arzând
Spre-adâncuri fără fund, să zacă
în lanţuri ferecat şi-n focul caznei, Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.
De nouă ori răstimpul ce măsoară
Ziua şi noaptea pentru muritori, El, cu cumpiita-i hoardă
6
JOHN MILTON
Zăcură înfrânţi, în vast abis de foc Zdrobiţi, dar tot nemuritori.
Dar, mai mută vrajbă îi era sortită, Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnic îl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi, De jale plini şi disperare,
Dar şi de ură şi mânie dârză.
Cu ochi de înger, încă, îşi văzu Zadarnică şi tristă starea sa.
Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea, Ca un cuptor imens, însă din flăcări, Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă, Sub care se ascund privelişti sumbre, întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii, în care pacea, tihna nu-şi au locul, Speranţa nu pătrunde niciodată, Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de foc Arzând puciosă-n veci nemistuită.
Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătit Pentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă, De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departe De trei ori de la centru şi pân' la polul ultim.
O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut!
Aici zări pe-ai săi tovarăşi de pierzanie, în valuri şi vârtejuri iuţi de flăcări; Se zvârcolea cu el alături unul, Asemeni lui în crimă şi putere, Până târziu ştiut în Palestina, Pe nume Belzebut. Şi lui, duşmanul Cerului, Numit Satan, cuvinte îndrăzneţe-i adresă
Spărgând oribila tăcere:
"De tu eşti cel, vai, cât de mult schimbat! Ce decăzut!
PARADISUL PIERDUT
