— Propun un armistiţiu, i-am zis. Un soi de încercare.
— Ce fel de încercare?
S-a aplecat un pic în faţă. Am ajuns să-i știu bine gestul acesta. Nici măcar el nu putea să se ascundă de tot. Dacă vedea o încercare, îi ieșea grăbit în întâmpinare. Pielea îi mirosea a trudă și a mare. Strânsese povești timp de zece ani. Mă simţeam dornică și flămândă ca o ursoaică
primăvara.
— Am auzit că mulţi își pun speranţa în dragoste.
S-a mirat să mă audă și, oho, mi-a plăcut să-l văd o clipă așa, înainte să mascheze.
— Stăpână, doar un neghiob ar refuza o asemenea cinste. Însă la fel de adevărat mi se pare că doar un neghiob ar primi. Sunt muritor. Cum aș lăsa iarba deoparte ca să mă întind pe pat lângă tine? Ai putea să mă
farmeci. Doar dacă, bineînţeles, mi-ai jura pe râul morţilor că n-o să-mi faci niciun rău.
Dacă jura pe râul Styx, nici Zeus însuși n-ar putea să-și calce cuvântul.
— Ești prevăzător.
— Se pare că amândoi suntem.
Nu. Eu nu eram prevăzătoare, ci nesăbuită. Mă aruncam cu capul înainte. Simţeam că el era tot un soi de cuţit. Un altfel de cuţit, însă tot cuţit se numea. Nu-mi păsa. Mi-am zis: înfige tăișul. Pentru unele lucruri merită să sângerezi.
— O să-ţi jur cum dorești, i-am spus.
Capitolul 16
Mai târziu, cu mulţi ani mai târziu, am auzit un cântec despre cum ne-am întâlnit. Băiatul care îl cânta era tare stângaci, când nimerind notele, când nu, însă versurile melodioase nu se lăsau așa ușor sluţite.
Nu m-am mirat să aud cum mă înfăţișa: vrăjitoarea cea mândră
predându-se de teama sabiei eroului și cerând îndurare în genunchi.
Mie mi se pare că poeţilor le place să le umilească pe femei. De parcă
povestea n-ar fi veridică dacă ele n-ar vărsa lacrimi.
Ne-am culcat împreună în patul meu mare, de aur. Îmi dorisem să-l văd destins, pradă plăcerii, patimii, dezgolit. Nu l-am văzut însă
dezgolit nicio clipă. Am reușit să ne încredem cât de cât unul în celălalt.
— De fapt, nu sunt din Argos, a zis. Stăteam la lumina flăcărilor pâlpâitoare, care azvârleau umbre lungi pe cearșafuri. Insula mea se numește Itaca. Pământul e tare ca piatra și nu e bun pentru vite. Trăim din creșterea caprelor și a livezilor de măslini.
— Dar războiul? Tot o născocire este?
— Războiul chiar a avut loc.
Nu-și găsea astâmpărul. Părea gata să pareze o lance azvârlită de cineva din umbră. Însă începea să-și arate oboseala, așa cum se văd pietrele când se retrage apa la reflux. După datina ospeţiei, nu se
cuvenea să-l descos înainte să-i dau să mănânce, ca să prindă puteri, însă nu mai contau asemenea ritualuri.
— Spuneai că ai avut o călătorie dificilă.
— Am plecat din Troia cu douăsprezece corăbii. În lumina galbenă, chipul îi aducea cu un scut vechi, greu încercat și crestat. Numai noi am mai rămas.
N-am putut să nu mă cutremur. Unsprezece corăbii însemnau mai bine de cinci sute de oameni pierduţi.
— Cum de s-a abătut o asemenea năpastă pe capul vostru?
Mi-a înșirat întreaga poveste de parcă-mi spunea o reţetă pentru prepararea cărnii. Furtunile care-i suflaseră spre celălalt capăt al lumii.
Ţinuturile pline de canibali și de sălbatici răzbunători sau de sibariţi care i-au ameţit cu licori, ca să le adoarmă voinţa. Fuseseră atacaţi prin surprindere de ciclopul Polifem, un uriaș crud cu un singur ochi, un fiu al lui Poseidon. Mâncase șase dintre oameni, sugându-le și măduva oaselor. Odiseu trebuise să-l orbească pentru a scăpa, iar acum Poseidon îi hăituia pe valuri ca să se răzbune.
Nu mă miram că șchiopăta și că încărunţise. un om care a dat piept cu monștri.
— Iar acum, Atena, care mă îndrumase întotdeauna, mi-a întors spatele.
Nu m-a surprins să-i aud numele. Fiica isteaţă a lui Zeus cinstea mai presus de orice viclenia și dibăcia. El se număra printre bărbaţii pe care chiar îi preţuia.
— Ce anume a supărat-o?
Nu știam dacă îmi va răspunde, însă a tras prelung aer în piept.
— Războiul naște tot felul de păcate și n-am fost eu ultimul care să le înfăptuiască. Când îi ceream iertare, mi-o oferea de fiecare dată. Asta până când am prădat cetatea. S-au dărâmat temple, s-a vărsat sânge pe altare.
Era cel mai cumplit sacrilegiu – să pătezi cu sânge odoarele zeilor.
