"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » Circe- Madeline Miller

Add to favorite Circe- Madeline Miller

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Și de ce ţi-ai dori o asemenea putere?

— Atena, fiica lui Zeus, caută să curme viaţa fiului meu. Nu-l pot apăra cu puterea mea, însă a ta mi-ar fi de folos.

M-a privit cu ochii săi care nu clipeau. Știu cine ești, fiica soarelui. Tot ce atinge marea îmi ajunge într-un târziu la cunoștinţă, aici, în adâncuri.

Îţi știu gustul. Îţi știu toată familia după gust. Și fratele tău a venitodată, încercând să pună mâna pe puterea mea. A plecat cu ea goală, catoţi ceilalţi. Cu cineva ca mine nu te poţi lupta.

M-a trecut disperarea în valuri, fiindcă știam că spune adevărul. Toţi monștrii din adâncuri aveau trupurile acoperite de cicatricele rămase în urma luptelor cu fraţii lor leviatani. El însă nu. Era neted peste tot, căci nimeni nu îndrăznea să se pună cu puterea sa străveche. Până și Aietes trebuise să-și recunoască mărginirea.

— Oricum ar fi, am spus, trebuie să încerc. De dragul fiului meu.

Nu este cu putinţă.

Vorbea la fel de plat cum arăta. Clipă de clipă, simţeam că mi se scurge voinţa, suptă de răceala necurmată a valurilor și de privirea sa fixă. M-am silit să vorbesc.

— Nu îndur să aud așa ceva, am continuat. Fiul meu trebuie să

trăiască.

Singurul trebuie din viaţa muritorilor este moartea.

— Dacă nu vrei să te întreci cu mine, poate vrei ceva în schimb. Un dar anume. Să îndeplinesc o sarcină.

Gura subţire i s-a deschis cu un hohot mut.

Ce mi-aș putea dori de la tine?

Nimic, știam. M-a scrutat cu ochii săi palizi, pisicești.

Am aceeași lege ca întotdeauna. Dacă râvnești la coada mea, trebuiemai întâi să-i înduri otrava. Acesta este preţul. Suferinţă veșnică pentru acâștiga câţiva ani de viaţă pentru fiul tău muritor. Chiar merită să

plătești atât de scump?

Mi-am amintit cum nașterea lui Telegonus aproape că mă răpusese.

Mi-am închipuit cum ar fi să trăiesc cu durerea aceea la nesfârșit, fără

leac, fără balsam, fără alinare.

— Așa i-ai propus și fratelui meu?

Așa le propun tuturor. El nu s-a învoit. Nimeni nu se învoieștevreodată.

Mi-am mai venit în puteri când am auzit.

— Care sunt celelalte condiţii?

Când nu mai ai nevoie de puterea ei, azvârle-o în valuri, ca s-o primescînapoi.

— Doar atât? Juri?

Dorești să mă legi cu jurământ, copilă?

— Doresc să știu că-ţi vei respecta învoiala.

Mi-o voi respecta.

Curenţii se mișcau în jurul nostru. Dacă o fac, Telegonus va trăi.

Nimic altceva nu conta.

— Sunt gata, am zis. Lovește-mă.

Nu. Trebuie să pui chiar tu mâna pe venin.

Apele mă sorbeau. Bezna mă făcea să-mi pierd curajul. Nisipul nu era neted, ci amestecat cu oscioare. Tot ce-și găsea moartea în mare odihnea până la urmă aici. Pielea mi s-a zbârcit furnicându-mă, de parcă s-ar fi descuamat. Zeii nu știau ce-i mila, aflasem încă de la început. M-am silit să pășesc în faţă. Piciorul mi s-a prins în ceva. O

cutie toracică. Mi l-am tras. Dacă mă opream acum, nu mă mai urneam în veci.

M-am apropiat de capătul unde coada i se lipea de pielea cenușie.

Carnea de deasupra arăta bolnăvicios de moale, ca putrezită. Coada ca un ac îi hârșâia slab frecându-se de fundul mării. De aproape îi vedeam muchia zimţată și-i simţeam puterea, un iz dulce și greu, sufocant.

Oare o să reușesc să ies din adâncuri după ce-i absorbeam veninul? Sau o să zac pur și simplu aici, agăţată de coada lui, pe când fiul îmi moare în lumea de sus?

Nu mai zăbovi, mi-am zis. Însă nu reușeam să mă clintesc deloc.

Trupul meu, cu bunul său simţ înnăscut, se împotrivea autodistrugerii.

Picioarele mi s-au încordat, gata s-o ia la fugă, s-o zbughească înapoi la adăpostul uscatului. Ca Aietes înaintea mea și toţi cei care mai râvniseră puterea lui Trygon.

Bezna și curenţii întunecaţi mă înconjurau. Mi-am zugrăvit în faţa ochilor chipul luminos al lui Telegonus. Am întins mâna.

Mi-am trecut degetele prin golul apei, fără să atingă nimic. Făptura îmi plutea iar în faţă, privindu-mă cu ochii săi inexpresivi.

S-a sfârșit.

Mintea mi se întunecase precum apa aceea. Parcă făcuserăm un salt în timp.

— Nu înţeleg.

Ai fi atins otrava. E de-ajuns atât.

Îmi simţeam mintea rătăcită.

— Cum e cu putinţă?

Sunt bătrân de când lumea și pun orice condiţii îmi sunt pe plac. Tuești prima care le-a îndeplinit.

Are sens