Grindeiului corăbiei pornite;

Ea alerga şi drum tăia pe ape.

Iar când aşa ei puseră dichisul

Corăbiei lor repezi şi smolite,

Turnară vin şi cu ulcioare pline

Făcură paos zeilor cei pururi

Şi mai ales Minervei cea cu ochii

Strălucitori. Iar zâna peste noapte

Şi până-n zori călători cu dânşii.

Cântul III

Când soarele din strălucinda mare

Ieşi pe bolta cerului de-aramă

Spre-a lumina pe zei şi-orice suflare De pe pământul darnic în bucate,

Sosiră ei cu vasul lor la Pilos,

A lui Neleu temeinică cetate.

Pe mal aveau pilenii sărbătoare Cinstind pe-al mării zeu albastru-n plete.

Buhai murgani jertfeau pe-a lui altare În nouă şezători. La fiecare

Şedeau bărbaţii stol câte cinci sute Şi vite aveau în faţă câte nouă.

Gustau cu toţii fripte măruntaie

Şi zeului ardeau alese buturi.

Iar călătorii traseră de-a dreptul

Şi strânseră vintrelele, -odgoniră

Corabia-n liman, apoi ieşiră,

Minerva-ntâi, iar Telemah din urmă,

Şi ea cu graiul i-apucă nainte:

„Tu, Telemah, să n-ai acum sfială

Cât de puţin. De-aceea doar pe mare

Călătorişi, ca tu să-ntrebi de tata, Ce soart-avu şi ce pământ l-ascunse.

Să mergi întins la călăreţul Nestor, Ca să vedem ce-o fi ştiind de dânsul.

Tu roagă-te de el să-ţi spuie verde, Doar nu te va minţi, că-i prea cuminte.”

Iar chibzuitul Telemah răspunde :

„Dar cum să merg şi să mă port cu dânsul?

La grai cu rost nu sunt deprins, o, Mentor, Ruşine-i ca un tânăr să întrebe

Pe un bătrân.” Dar zâna-aşa-l învaţă:

„La unele o să te-ajute mintea,

La altele vrun zeu, căci nu-mi închipui Că te-ai născut şi ai crescut pe lume Neocrotit de zei”. Aşa vorbindu-i,

Porni nainte repede Minerva,

Iar el păşi pe urmele zeiţei.

Sosiră ei în toiul sărbătorii

Pilenilor, pe unde sta moş Nestor

Cu fiii lui. Tovarăşii alături

Ospăţul pregăteau, frigeau la cărnuri Şi în frigări înfeliau o parte.

Dar cum văzură pe străini, grămadă

Veniră toţi, îi strânseră de mână,

Şi-i îmbiară-n rând cu ei să şadă.

Întâi dar Pisistrat Nestorianul

S-apropie şi pe-amândoi de mână

Cu drag luându-i, i-aşeză la praznic

Pe blănuri moi peste prundişul mării, Pe-aproape de-a lui frate Trasimede, De tatăl lui. Le împărţi friptură,

Şi vin turnă într-un potir de aur.