Direse-apoi potirul spre Minerva

Şi zise-aşa: „Închin-acum, străine,

Stăpânitorului Neptun, căci tocmai

La praznicul acestui zeu venirăţi.

Închină-te şi-urează cum e data

Şi-ntinde apoi şi soţului paharul

Cu vin mieros; s-o fi-nchinând şi dânsul La zei, de care toţi avem nevoie.

El e mai mic, de-o seamă-ar fi cu mine, De-aceea-ntâi ţi-l dau potirul ţie.”

Aşa vorbi, şi i-a-nmânat paharul.

Se bucură Minerva de purtarea-i

Cuminte şi la locul ei, că-i dete

Chiar ei întâi potirul cel de aur,

Şi-ndată pe Neptun rugà fierbinte:

„Ascultă-mă, Neptun, zguduitorul

Pământului, şi nu te pune-n poară

Cu noi cei rugători la-ndeplinirea

Urărilor. Dar mai întâi de toate

Pe Nestor şi pe fiii lui măreşte-i

Şi pentru marea sărbătoare-a jertfei Frumos pe toţi pilenii răsplăteşte-i.

Şi fă ca Telemah, când ne-om întoarce, Să fi-mplinit chemarea pentru care

Venirăm pe corabia cea iute.”

Aşa urà şi-ndeplinea ea însăşi;

Dădu apoi lui Telemah potirul

Frumos îngemănat, cu care dânsul

De-asemenea-nchină dumnezeirii.

Pilenii rumeniră carnea toată,

O traseră din foc, o împărţiră

Şi s-apucară de slăvitul praznic.

Iar când de-ajuns mâncară şi băură,

Deschise vorba călăreţul Nestor:

„Mai bine acum când toţi se săturară, Să întrebăm noi cine sunt străinii.

Voi, oaspeţi, cine sunteţi şi de unde Călătoriţi pe-al apei drum? Cu treabă

Veniţi la noi sau hoinăriţi pe mare

Ca lotri care umblă în poghiazuri Şi-şi pun viaţa pustiind pe alţii?”

Iar chibzuitul Telemah răspunse

Cutezător, că-l sprijini Minerva

Să-ntrebe despre dusul lui părinte.

Şi nume bun să-şi capete-ntre oameni.

Şi zise-aşa: „Tu, Nestor Neleiene,

Mândria mare-a neamului ahaic,

Mă-ntrebi cine suntem; eu ţi-o voi spune.

Venirăm din Itaca de sub Neion

Şi nu e vorba de vro treab-a obştii, Ci de nevoia casei mele. Umblu

Să aflu ştiri despre vestitu-mi tată, Ulise multpăţitul, despre care

Se zice că-n război, de tine alături, Luase Troia. Despre toţi vitejii

Ceilalţi care luptară cu troienii,

Din auzite ştim unde-şi aflară

O moarte-amară. Numai el de Joe

Menit a fost necunoscut să piară.

Nu poate apriat să spuie nimeni