Veşnică e oare ura între oameni?
Râul care se umilă te duce oare cu el pentru vecie?
De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic! Cel care doarme şi cel care-imort se aseamănă unulcu altul.
Oare nu închipuie amândoi icoana morţii? Omul sălbatic e şi el un om. Or, afară doar dacă Enlil nu-şi dă binecuvântarea, Anunnakii, zeii cei mari, ţinând sfat, şiMamitu, cea care a făurit Soarta, hotărăşte dimpreunăcu ei ursitele: ei împart moartea şi viaţa, şi nu dezvăluie sorocul morţii!"
130
TABLETA A UNSPREZECEA
De-a lungul căreia Uta-napiştim, singurul om nemuritor, îi încredinţează lui Ghilgameş marea taină a Potopului pe care zeii l-au dezlănţuit împotriva omenirii şi ai cărui singuri supravieţuitori au fost el şi cu soţia lui. Uta-napiştim îi povesteşte cu de-amănuntul cum a pregătit corabia şi cum s-au desfăşurat lucrurile până când a ajuns corabia pe muntele Niţsir_ şi apele s-au retras în matca lor.
Vrând să-i dovedească lui Ghilgameş cât de mare-i slăbiciunea omenească, Uta-napiştim îi spune să nu doarmă timp de şase zile şi şapte nopţi. Dar Ghilgameş adoarme pe dată. în timpul somnului lui, soţia lui Uta-napiştim îi pregăteşte cele de trebuinţă pentru drumul de întoarcere.
Trezit de Uta-napiştim, scăldat cum se cuvine şi înveşmântat cu straie noi, Ghilgameş se pregăteşte de plecare. Dar iată că soţiei lui Uta-napiştim i se face milă de viteazul pornit în pribegie şi-l roagă pe Uta-napiştim să se îndure de pătimirile lui. Uta-napiştim îi spune lui Ghilgameş că de va fi în stare să culeagă de pe fundul apei o buruiană ai cărei spini îi vor sfâşia mâinile, s-o ia şi a lui va fi nemurirea. Viteazul izbândeşte s-o smulgă şi o porneşte spre casă cu buruiana, al cărui nume-i "bătrânul-întinereşte"; dar, vai! pe când se scaldă într-un izvof, un şarpe i-o fură.
La capătul unei călătorii zadarnice, Ghilgâmeş-se-întoarce ?!LJ~glMga Tlmţriiiiii şi-i arată lui Urşanabi frumuseţea meterezelor ce-mprejmuie oraşul.
131
-
în timp ce tableta a şasea încheie isprăvile vitejeşti ale lui Ghilgameş, tableta a unsprezecea reprezintă sfârşitul patetic al goanei sale disperate după viaţa veşnică. în van se va fi străduit să cunoască taina supravieţuitorului Potopului şi, în trei rânduri, să capete de la el mijlocul de a birui moartea; de fiecare dată va ieşi înfrânt chiar de la începutul încercării. Cu toate că-i fecior de zeiţă, zeii pizmaşi nu-i vor îngădui niciodată să învingă slăbiciunea legată de omenescul din el.
Ghilgameş u spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuriîndepărtate:
- "Când mă uit cu luare-aminte la tine, Uta-napiştim, statura ta nu este obişnuită: eşti asemeni mie;da, nu eşti deosebit; eşti întru totul ca mine! Inima mea mă îndeamnă să mă lupt cu tine, şi cu toate acestea, braţul rămâne nemişcat. Povesteşte-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilorşi cum ai dobândit nemurirea?" Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş:
- "Am să-ţi destăinui, Ghilgameş, un lucru ascuns, o taină a zeilor pe care ţi-o voi spune numai ţie. Şuruppak e un oraş pe care-l cunoşti,aşezat pe malul Eufratului:
în acest oraş, în vremea de demult, locuiau zeii.
133
Dintr-o dată, zeii cei mari hotărâră să dezlănţuie Potopul.
Se hotărâră astfel tatăl lor, Anu,Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor,crainicul lor, Ninurta,străjerul apelor, Enugi.
Dar, laolaltă cu ei, era de faţă şi Ea, Stăpân al înţelepciunii,care destăinui vorbele lor unui gard de trestie:- "Gard de trestie, gard de trestie, perete subţire,
perete subţire, gard de trestie, ascultă, perete subţire, ia aminte! Omule din Şuruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, dărâmă-ţi casa, fă-ţi o corabie, lasă bogăţiile, cată să-ţi scapi viaţa, dispreţuieşte bunurile pământeşti, păstrează-ţi vie suflareavieţii,
şi încarcă în corabie orice sămânţă de viaţă! Acestei corăbii, pe care va trebui să ţi-o făureşti, să-i iei bine măsurile: lungimea şi lăţimea să-i fie la fel, şi acoper-o cum este acoperit Apsu h " Când am aflat aceasta, i-am spus lui Ea, stăpânul meu:
- "Stăpâne, voi Ucu băgare de seamă la porunca ce mi-aidat, aşa mă voi purta;
dar ce voi spune oraşului, poporului şi Bătrânilor Cetăţii?" Ea, deschizând gura, vorbeşte şimi spune mie, sluga sa:
- "Ei bine, le vei spune aşa:
- "Mi se pare că Enlil mă urăşte:
1 - Principiul bărbătesc al lumii la sumerieni: e oceanul de apă dulce pe care se sprijină totul.
134
nu trebuie să mai stau în oraşul vostru,nu trebuie să mai pun piciorul pe pământurile lui Enlil,voi cobori în Apsu şi mă voi statornici la Ea, stăpânul meu.Deasupra voastră, el va porunci să plouă cu belşug,
nori de păsări, taina peştilor,vă va dărui belşug şi recolte.Peste voi, mazăre dimineaţa,ploaie de grâne va face să plouă seara >."Când se iviră primele licăriri ale zorilor,locuitorii ţării se strânseră în jurul meu;le-am mai spus o dată vorbele de taină ale lui Ea,le-am mai spus o datăşim-am dat deoparte.I-am pus la muncă pe tinerii din tribul meu:dărâmară casele, doborâră zidăria.Cei mai nevolnici aduceau smoala,cei mai puternici cărau lemnăria.
Cea de a cincea zi, am clădit schelele corăbiei:Suprafaţa îi era de un iku * laturile i se ridicau lao sută douăzeci de coţi3, marginea de sus era un pătrat cu latura deo sută douăzeci de coţi. Am clădit scheletul vasului şi l-am înţepenit.
1 - Cuvintele lui Ea au dinadins un dublu înţeles; pentru locuitorii Şuruppakului ele vor părea o făgăduială de belşug, în timp ce, în fapt, vestesc nimicirea lumii prin potop. în special ultimele două versuri fac un joc din ambiguitatea cuvintelor "kukku" şi "kibati" care înseamnă în acelaşi timp: cel dintâi, "un fel de legumă" şi "nenorocire"; cel de al doilea "grâne" şi "distrugere".
2 - Circa 3600 de metri pătraţi.
3 - Un cot măsura ceva mai puţin de 0,50 metri.
135
Am orânduit şase punţi una peste alta,despărţind astfel corabia în şase caturişi în fiecare din ele am făcut nouă despărţituri.Am vârât în coastă ţăruşii de mare,nu am uitat nici prăjinile şi am pus tot ce era de trebuinţă.Am vărsat şase sar i-uri de asfalt în cuptorul pentrureparaţie al vasului
şi am vărsat încă trei sar-uri de smoală. Cât despre ulei, purătorii de găleţi au adus trei saxuri; afară de un sar de ulei pe care l-a înghiţit ferecătura, cârmaciul a pus deoparte două sar -uri de ulei. Pentru lucrători am pus să se taie boi şi să se înjunghie oi în fiecare zi. Cu must, cu vin roşu, cu ulei şi cu vin a{b din belşug, i-am îndestulat pe meşteşugari. S-a dat o petrecere ca la Anul-Nou. Am făcut miruirile cuvenite şi am lăsat apoi mâinilesă se odihnească.
în cea de a şaptea zi, pe la apusul soarelui, corabia era gata. Fiindcă linia ei de plutire se arăta anevoioasă, au trebuit să fie cumpănite podelele sus şi jos, în aşa fel încât două treimi din corpul vasului să fiescufundate în apă.
Am încărcat corabia cu tot ce aveam: am încărcat-o cu top. banii pe care îi agonisisem, am încărcat-o cu tot aurul pe care-l stăpâneam, am încărcat-o cu tot ceea ce era dătător de viaţă: mi-am urcat pe corabie toate neamurile şi prietenii,
