— Sigur? Atunci înseamnă că am fost promovat de la statutul de animal de povară.
Imediat ce îşi reveni din oboseala provocată de schimbarea fusului orar, Cal se trezi că o sună pe Deborah, la Departamentul de Chimie.
Nu pentru că s-ar fi gândit prea mult la ea, dar carnetul lui de dans era gol şi i-ar fi plăcut câteva piruete.
Se întâlniră la Queens Head, clubul din subsolul Harvard Memorial Hall, şi se aşezară într-un separeu. Când ea îşi comandă
apă minerală, el îi reaminti de promisiunea de a se apuca de băut. Ea
155 ➢
nu se răzgândi. Barul nu servea tării, aşa că el îşi luă o bere.
— Cum te-ai acomodat cu slujba? o întrebă el.
— A fost o nebunie, spuse ea. Să-mi pregătesc laboratorul, să-mi adun materialele de curs pentru septembrie, să-mi dau seama cum merg lucrurile în departament. Apoi, dintr-odată, am fost solicitată
de fostul meu profesor de la Stanford să contribui cu un capitol la o carte.
— Când nu plouă, toarnă. Dar asta este bine.
Pe măsură ce discutau, simţi nişte semnale contradictorii din partea ei. Nu mai era nici pe departe atât de vioaie şi implicată cum fusese înainte de călătoria lui.
— Cum a fost în Italia? întrebă ea.
— Veni, vidi, viei, spuse el.
— Pardon?
La început, el crezu că glumeşte, dar arăta prea serioasă. Mai degrabă decât să deplângă decesul educaţiei clasice în America, el îi explică:
— Latină. Iulius Cezar. Am venit, am văzut, am cucerit.
— Am studiat spaniolă, spuse ea sorbind din paharul cu apă. Deci, a mers bine?
— Destul de bine. Am rezolvat treaba la Vatican.
— L-ai văzut pe papă? întrebă ea.
— Aşa ar fi trebuit, dar mi-a tras ţeapă.
— Glumeam, spuse ea.
— Eu nu. Chiar mi-a tras ţeapă.
Ea aruncă o privire distrată prin local şi îşi stoarse lămâia în băutură.
— Eşti în regulă? întrebă el. Am, cumva, impresia că nu vrei cu adevărat să fii aici.
— E chiar atât de evident?
— Ce s-a întâmplat?
— Am cunoscut pe cineva săptămâna trecută.
El zâmbi când înţelese că nu era deloc dezamăgit. Nu se gândise serios că ea ar fi fost genul lui şi asta fusese înainte să afle că nu ştia despre Iulius Cezar.
— Felicitări. Cine-i norocosul?
156 ➢
— Ei bine, asta mă îngrijorează. Este un student la master, chiar dacă e mai în vârstă ca mine.
— În departamentul tău?
Ea aprobă din cap.
— Hm, este studentul tău?
— Nu, face cu totul altceva.
— Atunci relaxează-te, eşti în regulă. Politica universităţii este că
membrii corpului didactic nu pot avea relaţii cu cei care nu sunt absolvenţi. Punct. De asemenea, nu poţi face sex cu absolvenţi care sunt la masterat dacă îi supraveghezi, evaluezi sau notezi. Altfel, dă-i drumul. Dar chiar şi aşa, ţi-aş recomanda discreţie. Eşti nouă pe aici, şi şeful tău, din câte îl cunosc eu, este de modă veche. Asta dacă încă
eşti interesată să obţii vreodată titularizarea.
