— Nu prea, tu? spuse ea, somnoroasă.

— Nu prea.

Două ore mai târziu se aflau în camera de consiliu de la Penta, la penultima cutie şi speranţele lor păleau.

— Cutia asta are ceva fotografii cu manuscrise greceşti, întrerupse Irene tăcerea.

Cal se ridică să arunce o privire peste umărul ei şi îi smulse o fotografie din mână.

— Asta e, spuse el, triumfător. VAT GR 1001, Procopius. Continuă.

Asta e cutia care ne trebuie.

Cal era bun cunoscător al grafiei medievale greceşti şi scană rapid plăcile fotografice. Fiecare a doua pagină sau aproape avea note laterale. Unele erau în latină, scrise de mâna bibliotecarului Alamanni, a cărui primă preocupare părea să fie omiterea referinţelor pornografice la împărăteasa Teodora, o femeie pe care Procopius o detesta, cu certitudine.

Irene îşi putea da seama, după felul în care arăta grafia, care fotografii erau după Istoria secretă. Ea îl anunţă că mai rămăseseră

doar cinci fotografii în serie.

— N-au fotografiat toate paginile, murmură Cal. Sper să avem noroc.

Şi avură.

 197 ➢

Următoarea fotografie îl făcu pe Cal să lovească de bucurie cu pumnul în masă.

— Da!

Irene se aşeză lângă el şi Cal îi arătă pasajul care-i provocase explozia de bucurie.

— Este aici, spuse el. Cartea a şaptesprezecea, Procopius scrie despre crimele împărătesei Teodora. Uite aici pasajul: Când îl închise în Egipt, după ce el suferise atâtea umilinţe, pe care le-am descris mai devreme, ea tot nu era satisfăcută de pedeapsa bărbatului şi nu încetă să caute martori falşi împotriva lui. Patru ani mai târziu, ea reuşi să găsească doi membri ai partidului verde care luaseră parte la insurecţia de la Cyzicus şi despre care se spunea că participaseră la asaltul împotriva episcopului.

— Vezi aici? Lângă cuvântul episcop este o notă, în greacă, ce poate să fie o transcriere din secolul al paisprezecelea a unei adăugiri pe care o făcuse Procopius la ediţia originală.

Eusebiu, episcop de Cyzicus, căruia i-au apărut rănile luiHristos când a luat în mâinile sale cuiul sfânt al împărăteseiElena.

— Giovanni, şopti ea. Sărmanul meu Giovanni. Îl torturează ca să

găsească relicva. Dar pentru ce o doresc atât de tare?

Cal scutură din cap şi spuse:

— Asta aş vrea să ştiu şi eu.

 198 ➢

DOUĂZECI ŞI UNU

Găsiră un restaurant liniştit şi se aşezară la o masă din spate, cu o copie a fotografiei cu nota respectivă aşezată chiar lângă platoul cu pâine.

— Ce ar trebui să facem acum? întrebă ea.

El îi spuse că îi venise o idee, când nu reuşise să adoarmă, în miezul nopţii. O cunoştinţă de-a lui ar putea să-i ajute cu identificarea simbolului SS. În dimineaţa aceea, înainte să plece spre editură, dăduse un telefon şi aştepta un răspuns.

— Şi eu m-am gândit, în miezul nopţii, spuse ea.

— Credeam că ai adormit, spuse el.

— Şi eu credeam că ai adormit.

— Mi-aş fi dorit să fi zis ceva, spuse el. Îmi doream să vorbesc.

— Nu am obiceiul să-mi petrec nopţile prin camerele străinilor, spuse ea. Presupun că nu prea ştiu cum să mă port.

El rupse un baton de pâine.

— Cum poţi să consideri un om cu care împărtăşeşti nişte viziuni un străin?

Ea râse.

— Excelent spus.

— Deci, la ce te gândeai?

Chelnerul veni să le ia comanda şi când plecă, ea îi răspunse.

— Nu sunt savant, Cal. Sunt profesor de ştiinţe. Îi învăţ pe tineri bazele materiilor ştiinţifice: biologie, chimie, fizică. Ştiu multe lucruri despre o mulţime de subiecte ştiinţifice, dar cunoştinţele mele nu sunt destul de profunde ca să înţeleg subiecte foarte tehnice, în special în domeniul fizicii.

— De ce fizică?

— Când l-am văzut pe Giovanni mergând pe stradă în Francavilla –

atunci când ştiam că se află la Monte Sulla –, am făcut câteva Cercetări despre bilocaţie şi am aflat că şi despre Padre Pio se spunea că are această putere. N-am pierdut prea multă vreme cu asta, dar au fost anumite lucruri pe care le-am citit şi care mi-au atras atenţia.

 199 ➢

Erau articole care spuneau că bilocaţia şi alte fenomene psihice pot fi explicate cu ajutorul principiilor mecanicii cuantice. Ai auzit vreodată

de ceva numit inseparabilitate cuantică?

— Am fost mai mult decât inseparabil de câteva ori în viaţă.

Ea îşi dădu ochii peste cap.