— Unde s-a dus?

— La Roma.

— De ce?

— Să încerce să-l găsească pe fratele ei. A dispărut.

Gerhardt rânji şi părea că e pe cale să spună ceva, dar nu o făcu.

— A plecat singură?

— Cu un profesor american.

Rânjetul se topi.

— Donovan?

— Da, de unde ştii?

— Unde la Roma?

— Nu ştiu. N-a sunat astăzi. Ieri se afla la un hotel.

— Ce hotel?

— N-am întrebat.

— Sun-o acum. Întreab-o dacă a luat-o cu ea. Nu-i provoca suspiciuni. Prietenul meu cu cicatricea aia frumoasă o să asculte.

 220 ➢

Arătă spre Carla. Dacă-ţi avertizezi fata, în orice fel, îi tai gâtul. Află la ce hotel stă. Dacă faci treabă bună, totul o să fie bine.

Telefonul mobil al Irenei sună în timp ce Cal plătea nota la restaurant.

— Mamă. Urma să te sun când ajungeam înapoi la hotel. E totul în regulă? A sunat poliţia în legătură cu Giovanni?

— Da, totul e în regulă. N-am nicio veste de la poliţie. Eram îngrijorată pentru tine.

— Ai un ton puţin ciudat, spuse Irene. Eşti sigură că n-ai primit nicio veste?

— Nimic. E din cauza stresului.

— Ai mâncat?

— Da. Carla şi Federico au venit la cină. O să rămână aici la noapte. Mă întrebam, ai luat cumva cu tine statuia Doamnei noastre din Lourdes?

— Ar fi trebuit să-ţi spun. Da. E o nebunie, dar atunci mi s-a părut o idee bună.

— Tocmai o căutam.

Urmă o pauză, în timpul căreia Domenica citi o notă mâzgălită de mână, italiană, dictată de Gerhardt.

Pe bilet scria: „Ce hotel?”

— Profesorul Donovan şi cu mine am descoperit lucruri interesante, mamă. Nimic care să ne ajute să-l găsim pe Giovanni, dar credem că sunt informaţii importante. Dacă-ţi vine să crezi, profesorul a avut o audienţă la papă, astăzi. El a spus că se roagă

pentru revenirea în siguranţă a lui Giovanni.

— Asta-i minunat. Minunat.

— Noi am zburat spre Germania, în după-amiaza asta. Suntem la München, să ne întâlnim cu un alt profesor. O să te sun mâine să-ţi spun cum a mers.

Cicatrice arătă din nou spre bilet. Când Domenica ezită din nou, Gerhardt scoase un briceag din buzunar şi se duse în spatele canapelei, de unde se uită direct la capul băiatului.

— Mamă, mai eşti acolo?

— Da, sunt aici. La ce hotel staţi?

 221 ➢

— Weisses Schloss. De ce vrei să ştii?

— Fără niciun motiv. În caz de ceva.

— Bine, mamă. Trebuie să închid. Te iubesc.

— Şi eu te iubesc.

Când Irene închise telefonul, Cal spuse:

— Ce s-a întâmplat? Păreai îngrijorată. Ceva noutăţi?

— Mama mea avea un ton ciudat.

— Probabil din cauza stresului.

— Şi ea a spus acelaşi lucru.

Gerhardt intră în camera răvăşită a lui Giovanni şi îl sună pe Schneider.

— L-ai luat? întrebă Schneider.