Iain Menzies Banks (1954-2013) s-a născut în Scoția și a studiat literatura engleză, psihologia și filozofia la Universitatea Stirling, pe care a absolvit-o în 1975. După terminarea studiilor, a călătorit în Europa și Africa, apoi a avut diverse ocupații, de la tehnician pe o platformă petrolieră la funcționar într-o firmă londoneză de avocatură. A debutat în 1984 cu romanul The Wasp Factory, care i-a adus notorietatea. Imediat după aceea, s-a dedicat exclusiv scrisului, producând atât literatură mainstream, cât și science fiction sub pseudonimul Iain M. Banks. Consider Phlebas (Spectrul lui Phlebas) a apărut în 1987 și a fost primul lui roman SF, a cărui acțiune se petrece într-o uriașă civilizație interstelară, Cultura, care există în paralel cu societatea umană de pe Pământ. În general, Iain Banks scrie o carte în trei luni, lucrând susținut, apoi intră în vacanță pentru restul anului, dedicându-se numeroaselor sale hobby-uri, cum ar fi automobilele, muzica și pilotarea avioanelor. Seria Cultura cuprinde romanele: Consider Phlebas (1987; Spectrul lui Phlebas, Ed. Nemira, 2007), The Player of Games (1988), Use of Weapons (1990), Excession (1996), Inversions (1998), Look to Windward (2000), Matter (2008), Surface Detail (2010) și The Hydrogen Sonata (2012). Alte romane SF publicate: Against a Dark Background (1993), Feersum Endjinn (1994), The Algebraist (2004).
Iain M. Banks
Folosirea armelor
Pentru Mic
Mul
ț
umiri
Îl acuz pe Ken MacLeod pentru tot. Lui i-a venit ideea de a-l scoate pe bătrânul războinic de la naftalină, și tot el a sugerat și programul de fitness.
„O ușoară distrugere mecanică“
Zakalwe emancipat;
Valuri lenevoase de fum deasupra orașului,
Găuri de vierme, negre, în aerul
Strălucitor al amiezii la Nivelul Zero;
Ți-au spus ce voiai să ți se spună?
Ori ai fost despuiat de piele pe duritatea betonului,
O insulă-fortăreață în potop;
Ai pășit printre mașini sfărâmate,
Și ai privit cu ochi neafectați de droguri
Căutând motoarele unui alt război,
Dar și o uzură a sufletului și a dispozitivului.
Te-ai jucat cu nave, avioane și vapoare,
Cu tunuri, drone și câmpii, iar apoi
Ai scris o alegorie a regresului tău
Cu lacrimile și sângele altor oameni;
Poetica provizorie a înălțării tale
De la o grație simplă, care lasă de dorit.
Și cei care te-au găsit,
Te-au luat și te-au refăcut
(Hei, băiete, noi și tu suntem proiectile-pumnal,
Saltul și iuțeala noastră și secretul sângeros:
Felul în care inima unui om iese din piept!“)
— Au crezut că erai jucăria lor,
Copil sălbatic; revenire din trecut,
Bun de sacrificat pentru că
Utopia zămislește puțini războinici.
Dar tu ai știut că silueta-ți reprezenta un cifru
În orice plan gândit,
Și luând jocul nostru în serios
Ai descifrat misiunile noastre reparatorii
Și glandele noastre capricioase,
Și ți-ai croit un scop propriu, în oase.
Cuprinderea acestor vieți cultivate
Nu se afla în carne,
Iar ceea ce noi abia dacă am cunoscut
