Oarecum legănându-se, a ridicat urciorul, și-a dat capul pe spate, a clipit, și-a șters fața cu palmele și și-a desfăcut gulerul vestonului.
— A, a făcut el, așa e mai bine.
— Ești beat, a spus tânărul, fără să-și întoarcă privirea de la arme.
Bătrânul a rămas puțin pe gânduri.
— Aproape c-ai reușit să faci să sune a critică, a răspuns el demn, apoi și-a atins ochiul fals și a clipit de câteva ori. S-a întors cât de hotărât putea și a rămas cu fața spre peretele de la celălalt capăt al încăperii, după care a rămas cu ochii la o pictură murală înfățișând o bătălie navală. Și-a concentrat privirea asupra unei nave extrem de mari prezentată acolo și a părut că strânge puțin din fălci.
Și-a lăsat capul pe spate, s-a auzit o tuse slabă și un scheunat care s-a încheiat cu o miniexplozie; la trei metri de nava de război din pictura murală, o vază mare de pe podea s-a dezintegrat scoțând un nor de praf.
Bărbatul masiv cu păr cărunt a clătinat cu tristețe din cap și și-a atins din nou ochiul fals.
— Așa e, a spus el, sunt beat.
Ținând armele în brațe, tânărul s-a ridicat și s-a întors spre bărbatul mai vârstnic.
— Dacă ai avea doi ochi, ai vedea dublu. Poftim: prinde.
Spunând acestea, a aruncat o armă spre bătrân, care a întins o mână în față ca să o prindă, dar ea s-a lovit de peretele din spatele lui și a căzut pe podea cu zgomot.
Cullis a clipit.
— Cred că vreau să mă întorc sub masă, a spus el.
Tânărul s-a apropiat de el, a cules arma de pe jos, a verificat-o din nou și i-a întins-o bătrânului, prinzându-i brațele mari în jurul ei. Apoi l-a dirijat pe Cullis spre mormanul de arme și obiecte de îmbrăcăminte.
Bărbatul mai în vârstă era mai înalt decât cel tânăr, iar cu ochiul bun și cu cel fals - care era de fapt un micro-pistol - l-a privit pe tânărul care a ridicat două cartușiere de pe podea și le-a așezat pe umărul celuilalt. Tânărul a făcut o grimasă când Cullis s-a uitat la el; a întins mâna și a întors fața acestuia într-o parte, apoi, dintr-un buzunar de la piept al vestonului de mareșal a scos ceea ce părea - și era - o apărătoare de ochi blindată. A fixat bareta acesteia pe capul bărbatului mai înalt, cu părul tuns scurt.
— Dumnezeule! a exclamat Cullis. Am orbit!
Tânărul a dus mâna la capul lui și a aranjat apărătoarea.
— Scuze. Am greșit ochiul.
— Așa e mai bine. Bărbatul mai bătrân și-a bombat pieptul și a inspirat adânc. Unde sunt nenorociții?
Încă vorbea nesigur; asta l-a făcut să-și dreagă glasul.
— Nu-i văd. Probabil că sunt afară. Ploaia de ieri face ca praful să nu se ridice.
Tânărul a pus încă o armă în brațele lui Cullis.
— Nenorociții.
— Da, Cullis.
I-a mai pus în brațe două cutii cu muniție, peste arme.
— Nenorociți mizerabili.
— Ai dreptate, Cullis.
— Ti… Hm, știi ceva? Nu mi-ar strica o gură de băutură.
Apoi s-a legănat. A coborât ochii spre armele din brațe, încercând parcă să înțeleagă cum apăruseră acolo.
Tânărul s-a întors pentru a ridica și alte arme din morman, dar s-a răzgândit când a auzit în spatele lui un zgomot puternic de sticlă spartă.
— Drace, a bolborosit Cullis, aflat pe podea.
Tânărul s-a apropiat de bufetul pe care erau împrăștiate multe sticle. A luat în brațe cât de multe sticle pline a găsit și a revenit la Cullis, care sforăia pașnic sub mormanul de arme, cutii, cartușiere și rămășițe spintecate ale unui scaun de banchet. A îndepărtat resturile care îl acopereau pe bătrân și a desfăcut câțiva nasturi de la vestonul prea larg de mareșal, după care a îndesat sticlele între veston și cămașă.
Cullis a deschis ochiul bun și a urmărit totul o clipă.
— La ce oră ai spus că e?
Tânărul i-a încheiat o parte din nasturi.
— Cred că e momentul să plecăm.
— Hm. Cum zici. Tu știi mai bine, Zakalwe.
Cullis a închis din nou ochiul.
Tânărul căruia Cullis îi spusese Zakalwe a mers precipitat spre un capăt al mesei mari, care era acoperită cu o pătură destul de curată. Acolo se afla o pușcă uriașă, impresionantă; a ridicat-o și a revenit la silueta masivă care sforăia pe podea. L-a luat pe bătrân de guler și a pornit cu spatele spre ușa de la capătul sălii, târându-l după el. S-a oprit pentru a lua sacul pătat de ulei în care se găseau armele pe care le alesese mai devreme, atârnându-și una de umăr.
Îl târâse deja pe Cullis până la jumătatea distanței până la ușă, când acesta s-a trezit și cu ochiul bun l-a țintuit de jos cu o privire lăcrimoasă.
