schimbe istoria Indiei fără să participe niciodată la guvernarea ei propriu-zisă. Ni-l reprezentăm întotdeauna radiind acea încredere senină, îmbrăcat în modestul său dhoti de bumbac alb şi refuzând orice titlu onorific. Uităm însă că în tinereţe era de o timiditate maladivă, în costumul lui trois-pieces, pe care îl purta în speranţa de a fi respectat ca un englez. Evoluţia sa interioară însă, transformarea în bărbatul senin, bun, drept şi lipsit de vanitate l-au făcut mai puternic decât întregul Imperiu Britanic, cu toată armata şi instituţiile sale.
La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Mandela care, suferind o adevărată revoluţie interioară, a putut influenţa istoria Africii de Sud din întunericul celulei în care era închis. Lumea uită adesea că, la început, Mandela susţinea lupta armată, motiv pentru care a şi fost aruncat în închisoare. Dar acolo a trăit o evoluţie personală
uluitoare. Nu numai că a devenit un pacifist nonviolent, dar a reuşit chiar să-şi ierte duşmanii, călăii care îl ţinuseră captiv, poate pe nedrept, vreme de douăzeci şi şapte de ani. Şi pentru că el a fost capabil să ierte, ţara lui a reuşit să treacă pe o cale relativ paşnică
prin acele incredibile transformări radicale.
122
- LAURENT GOUNELLE -
Jonathan reuşi în sfârşit să adoarmă şi, în acea noapte, avu un vis ciudat…
Zboară printre nori, apoi se ridică deasupra lor, plutind peste marea de vată albă, într-un cer infinit de albastru.
Survolează Rusia, îi zăreşte pe Lenin şi pe revoluţionarii care se strâng pe străzi, repetând entuziaşti:
Vrem egalitate!
Prin faţa lui trec apoi nori negri. Când se risipesc, în sfârşit, Jonathan vede milioane de morţi zăcând peste tot. Alţi nori, apoi noapte deplină. Se simte imponderabil şi se învârteşte în cerc pe cer. Norii aleargă dedesubt. Deasupra, bolta întunecată. Apoi, din nou, lumină la orizont, umedă, albă. Jos, turlele aurite ale bisericilor din Sankt Petersburg îşi îndreaptă vârfurile spre el. În jurul lor, clădiri moderne. Pe străzi, maşini.
Lenin stă pe acoperişul unui zgârie-nori. Ridică din umeri.
Vorbeşte, însă Jonathan ştie că e vocea lui Margie.
Toate astea pentru a se converti în ţara cea mai inegalitară dinlume, azi teatru al unui capitalism lipsit de orice constrângeri.
O pală de vânt foarte puternică. Jonathan nu poate să-i reziste şi e purtat în viteză spre est, în derivă prin mijlocul norilor. Acum survolează China şi, acolo, departe sub el, îl vede pe Mao, cu un zâmbet forţat pe faţă, anunţându-şi noua politică economică: Marele Salt înainte ne va permite să mărim considerabil producţia agricolă.
Din nou, nori foarte negri care se adună. Vocea lui Margie se face auzită din neant:
În cei trei ani care au urmat, trei milioane de oameni au murit defoame în China…
Lumina răzbate din nou, alungând tenebrele. Norii se îndepărtează.
123
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
Jonathan zboară pe deasupra Franţei, recunoaşte ţinutul Bourgogne pe care îl iubise atâta în copilărie. Pluguri trase de boi se mişcă încet pe ogoarele din Valonia. În spatele unei păduri apare Parisul – caleşti, trăsuri de piaţă, strigăte de vizitii pe străzile înguste, mizerabile şi urât mirositoare. Soarele la orizont, lumină de crepuscul aurind acoperişurile. Robespierre ia cuvântul la clubul iacobinilor. Sincer, idealist.
Abolirea privilegiilor clasei conducătoare…
Apoi, ghilotina, capetele căzând, sângele curgând în valuri, mirosul tare de moarte. Străzile se umplu de o masă roşie, vâscoasă care se revarsă pe bulevarde. Întregul Paris e roşu. În Place de la Concorde, Robespierre priveşte sângele curgând. O
limuzină precedată de motociclişti trece prin faţa lui. Marea de sânge se retrage. Robespierre aplaudă. În maşină, o voce de bărbat ce pare sinceră repetă la infinit:
Sunt în slujba cetăţenilor.
Motocicletele urmate de limuzină urcă pe Rue Royale.
Sunt în slujba cetăţenilor.
Cortegiul virează la stânga şi intră în Faubourg Saint-Honoré.
Sunt în slujba cetăţenilor.
Trece pe sub arcada Palatului Elysée. Bărbatul coboară din limuzină.
Sunt în slujba cetăţenilor.
Un covor roşu îl aşteaptă. Membrii gărzii republicane în tunici negre cu auriu şi caschete cu pene roşii îl aşteaptă să dea onorul.
Bărbatul parcurge toată lungimea covorului, intră în palat, traversează sălile împodobite cu lambriuri din lemn aurit şi tapiserii din mătase şi se apropie de scară.
Soldaţii de la etaj iau şi ei poziţia de drepţi.
Un somelier cu mănuşi albe se înclină, prezentându-i sticle de vin de colecţie.
124
- LAURENT GOUNELLE -
Un bucătar face o reverenţă, arătându-i un imens platou de argint plin cu cele mai rafinate mâncăruri.
Bărbatul urcă.
Ajuns sus, o armată de consilieri îl aşteaptă cu reverenţe.
