91 E atât de rece, atât de îngheţat încât îţi frige degetele! Mâna care îl apucă tresare de spaimă! -

Şi tocmai de aceea unii îl cred incandescent.

92 Care dintre noi nu s-a jertfit măcar o dată pe sine - pentru bunul său renume?

93 Amabilitatea nu conţine nici un dram de ură faţă de oameni, dar tocmai din această cauză ea are o doză mult prea mare de dispreţ faţă de om.

94 Maturitatea bărbatului: regăsirea seriozităţii cu care, copil fiind, se juca.

95 A te ruşina de imoralitatea ta: iată una din treptele scării la capătul căreia te vei ruşina de moralitatea ta.

96 Trebuie să te desparţi de viaţă precum a făcut Odiseu, despărţindu-se de Nausicaa, - mai mult binecuvântând decât iubind.

97 Cum? Acesta-i un om mare? În el, eu văd doar pe comediantul propriilor sale idealuri. 98 De-ţi dresezi bine conştiinţa, te va şi săruta în vreme ce te muscă.

99 Dezamăgitul. - „Aşteptam s-aud ecoul şi auzit-am doar elogiul –

100 În faţa noastră înşine, ne prefacem a fi întotdeauna mai naivi decât suntem: astfel ne refacem din oboseala de a trăi alături de semenii noştri.

101 În zilele noastre cei care cunosc adevărul au tendinţa de a se simţi încarnarea lui Dumnezeu

- într-un animal.

102 Descoperirea faptului că este deopotrivă iubit ar trebui de fapt să-l deziluzioneze pe îndrăgostit de fiinţa iubită. „Cum? într-atât de modest să fiu, să te iubesc pe tine? Sau într-atât de prost? Sau - sau– “

103 Primejdia fericirii. - „Acum toate îmi reuşesc din plin, de-acum înainte orice soartă mi-e pe plac: - cine are chef să fie soarta mea“

104 Nu iubirea de oameni, ci neputinţa acestei iubiri este cea care îi împiedică pe creştinii zilelor noastre - să ne ardă de vii.

105 Spiritului liber, „cucernicului cunoaşterii“ - pia fraus îi repugnă chiar mai mult (rănind

„cucernicia“ sa) decât impia fraus. De aici, profunda lui lipsă de înţelegere faţă de biserică, specifică

„spiritelor libere“, - de aici, lipsa lui de libertate.

106 Datorită muzicii, pasiunile se pot bucura de ele însele.

107 Hotărârea odată luată, a nu mai da ascultare nici chiar celor mai fondate obiecţiuni: iată

indiciul caracterului puternic. Aşadar, un prilej de nerozie cu bună-ştiintă.

108 Nu există defel fenomene morale, ci doar o interpretare morală a fenomenelor -

109 Destul de frecvent, criminalul nu este la înălţimea faptelor sale; el o minimalizează şi o defăimează.

110 Rareori avocaţii unui criminal sunt îndeajuns de artişti pentru a şti să exploateze în favoarea clientului lor frumuseţea oribilă a faptelor acestuia.

111 Cel mai anevoie ne poate fi rănită vanitatea atunci când mândria ne-a fost rănită cu puţin înainte.

112 Celui care se simte predestinat să vadă şi nu să creadă, toţi credincioşii îi par prea zgomotoşi, prea indiscreţi: şi se fereşte de ei.

113 „Vrei să-l câştigi de partea ta? Fă pe încurcatul în faţa lui"

114 Imensa speranţă a femeilor în iubirea trupească şi pudoarea acestei speranţe le zădărniceşte de la bun început toate perspectivele posibile.

115 În jocul în care nu participă iubirea sau ura, femeia este o actriţă mediocră.

116 Marile perioade ale vieţii noastre sunt cele în care dobândim îndrăzneala să rebotezăm Răul din noi cu numele de Cel mai bun-ul nostru.

117 Voinţa de a birui o pasiune nu este la urma urmei altceva decât voinţa uneia sau mai multor pasiuni

118 Există o inocenţă a admiraţiei: o posedă cel căruia nu i-a trecut încă prin minte că poate va fi admirat şi el într-o bună zi.

119 Dezgustul faţă de murdărie poate fi atât de mare încât să ne împiedice a ne curăţi, - a ne

„dezvinovăţi“

120 Adeseori senzualitatea creşte mai năvalnic decât iubirea, astfel că rădăcina acesteia din urmă rămâne firavă şi lesne de smuls.

121 E un raţionament faptul că Dumnezeu, vrând să devină scriitor, a învăţat greaca, - şi că n-a învăţat-o prea bine.

122 A te bucura de o laudă înseamnă la unii doar o politeţe a inimii - şi de-a dreptul contrariul unei vanităţi a spiritului.

123 Până şi concubinajul a fost corupt: - prin căsătorie.

124 Cel care jubilează pe rug, triumfă nu asupra durerii, ci asupra faptului că nu simte durerea la care se aştepta. Aceasta, întru pildă.

125 Când trebuie să ne revizuim părerea despre cineva, îi punem greu la socoteală faptul de a ne fi incomodat prin aceasta.

126 Un popor este înconjurul pe care îl face natura pentru a ajunge la şase, şapte oameni mari. -

Şi pentru a-i ocoli apoi.

127 Tuturor femeilor adevărate ştiinţa le ofensează pudoarea. Ele au senzaţia că se încearcă să li se privească astfel sub piele, - mai rău! sub fustă şi găteală.

128 Cu cât mai abstract e adevărul pe care vrei să-l faci cunoscut, cu atât mai multă osteneală

trebui-va să depui pentru a-ţi seduce simţurile de partea lui.

129 Diavolul are cele mai vaste perspective asupra lui Dumnezeu, de aceea se ţine la distanţă

atât de mare de el: - diavolul, cel mai vechi prieten al cunoaşterii.

130 Adevărata înfăţişare a omului iese la iveală în momentul în care talentul său apune, - atunci când el încetează să mai arate ce poate face. şi talentul e o găteală; găteala, şi ea, e o tăinuire.

131 Sexele se înşeală unul în privinţa celuilalt: aceasta din cauză că, în fond, ele se respectă şi se iubesc numai pe ele însele (sau propriul lor ideal, ca să ne exprimăm mai amabil-). Astfel, bărbatul o vrea pe femeia blândă, - însă femeia, tocmai ea, este esenţialmente lipsită de blândeţe, asemenea pisicii, oricât de bine a deprins meşteşugul simulării blândeţii.

132 Virtuţile noastre sunt cele pentru care suntem mai cu osebire pedepsiţi.