65 Neînsemnată ar fi atracţia cunoaşterii de n-ar exista atât de multă pudoare ce trebuie învinsă
pentru a ajunge până la ea.
65a Faţă de Dumnezeul nostru suntem cei mai neloiali cu ; putinţă: lui nu u este îngăduit să
păcătuiască!
66 Înclinaţia de a se înjosi, de a se lăsa jefuit, înşelat, exploatat ar putea constitui pudoarea unui Dumnezeu care trăieşte printre oameni.
67 A-I iubi pe Unul singur e o barbarie: căci ponoasele acestei iubiri le trag toţi Ceilalţi. Fie ea chiar şi iubirea faţă de Dumnezeu.
68 „Da, am făcut asta“, spune memoria mea. „E cu neputinţă s-o fi făcut“ - spune mândria mea şi rămâne neînduplecată. În cele din urmă - memoria e cea care cedează.
69 Viaţa nu a fost cercetată cu suficientă băgare de seamă, de vreme ce nu s-a zărit şi măna care, plină de menajamente, ucide.
70 A avea caracter înseamnă a avea totodată şi propria-ţi experienţă caracteristică care se repetă
la nesfârşit.
71 Înţeleptul în chip de astronom. - Câtă vreme mai simţi stelele ca pe ceva „deasupra ta“, îţi lipseşte încă privirea cunoscătorului.
72 Nu tăria sentimentului înalt, ci trăinicia lui îl face pe om superior. 73 Cel care îşi atinge idealul, tocmai prin aceasta îl şi depăşeşte
73a Există păuni care îşi ascund evantaiul păunesc din faţa tuturor privirilor - şi numesc aceasta mândria lor.
74 Omul genial este insuportabil dacă nu posedă cel puţin încă două calităţi pe deasupra: recunoştinţă şi puritate.
75 Gradul şi felul sexualităţii unui om reuşesc să se înalte până la cele mai înalte culmi ale spiritului său.
76 În vreme de pace omul războinic se năpusteşte asupra lui însuşi.
77 Principiile servesc la tiranizarea sau la justificarea sau la cinstirea sau la defăimarea sau la tăinuirea obişnuinţelor: - pesemne că doi oameni cu principii identice le pot folosi pe acestea în scopuri fundamental diferite.
78 Cel care se dispreţuieşte pe sine se mai consideră totuşi un dispreţuitor.
79 Sufletul care se ştie iubit şi nu ştie a răspunde, iubind, îşi trădează poleiala: - şi îşi dă arama pe faţă.
80 Ceea ce s-a lămurit încetează să ne mai intereseze. - Ce a vrut să spună zeul care ne-a sfătuit:
„cunoaşte-te pe tine însuţi“? Să însemne oare aceasta: „încetează să te mai interesezi de tine însuti! Fii obiectiv!“? - Dar Socrate? - Dar „omul de ştiinţă“?
81 E îngrozitor să mori de sete în mijlocul mării. De ce trebuie oare să vă săraţi într-atât adevărul, încât el să nu ne mai poată stinge nici măcar setea?
82 „Compătimire faţă de toată lumea“ - aceasta ar însemna duritate şi tiranie faţă de tine însuţi, stimabile vecin!
83 Instinctul: - Când casa ţi-e în flăcări, uiţi până şi de cină. Da: însă te despăgubeşti, dejunând apoi în cenuşă.
84 Femeia învaţă să urască pe măsură ce se dezvaţă - să vrăjească.
85 Aceleaşi pasiuni, la bărbat şi la femeie, se deosebesc ca tempo: iată pricina interminabilelor neînţelegeri dintre ei.
86 Femeile însele ascund întotdeauna îndărătul întregii lor vanităţi personale dispreţul lor impersonal - faţă de „femeie“.
87 Inimă încătuşată, spirit liber: - Dacă îţi încătuşezi inima şi o păstrezi captivă, poţi acorda multe libertăţi spiritului tău: aceasta am mai spus-o. Dar nimeni nu mă crede, poate doar cei care o ştiu deja - 88 Persoane deosebit de inteligente încep să fie tratate cu suspiciune din momentul în care ajung în încurcătură.
89 O viaţă plină de trăiri înspăimântătoare oferă prilej de bănuială că însuşi cel care le-a trăit este înspăimântător.
90 Oamenii gravi şi melancolici devin mai uşori tocmai prin ceea ce pe alţii îi îngreuiază, prin ură şi iubire: şi îi vedem ridicându-se pentru moment la suprafaţa lor.
91 E atât de rece, atât de îngheţat încât îţi frige degetele! Mâna care îl apucă tresare de spaimă! -
Şi tocmai de aceea unii îl cred incandescent.
92 Care dintre noi nu s-a jertfit măcar o dată pe sine - pentru bunul său renume?
93 Amabilitatea nu conţine nici un dram de ură faţă de oameni, dar tocmai din această cauză ea are o doză mult prea mare de dispreţ faţă de om.
94 Maturitatea bărbatului: regăsirea seriozităţii cu care, copil fiind, se juca.
95 A te ruşina de imoralitatea ta: iată una din treptele scării la capătul căreia te vei ruşina de moralitatea ta.
96 Trebuie să te desparţi de viaţă precum a făcut Odiseu, despărţindu-se de Nausicaa, - mai mult binecuvântând decât iubind.
97 Cum? Acesta-i un om mare? În el, eu văd doar pe comediantul propriilor sale idealuri. 98 De-ţi dresezi bine conştiinţa, te va şi săruta în vreme ce te muscă.
99 Dezamăgitul. - „Aşteptam s-aud ecoul şi auzit-am doar elogiul –
100 În faţa noastră înşine, ne prefacem a fi întotdeauna mai naivi decât suntem: astfel ne refacem din oboseala de a trăi alături de semenii noştri.
