judeci toate lucrurile în funcție de „costul” lor. După cum scria Nie sche, „uneori, valoarea unui lucru nu este dată de ceea ce reușești să realizezi prin faptul că l-ai obținut, ci de prețul pe care îl plătești ca să-l ai – de cât anume te costă”. Poate că îți vei atinge scopul, chiar un scop deosebit de important, însă cu ce preț? Aplică
această evaluare în toate situațiile, inclusiv acelea în care trebuie să
te hotărăști dacă merită să colaborezi cu unii dintre semenii tăi sau dacă merită să le vii în ajutor. În ultimă instanță, viața e scurtă, ocaziile favorabile puține, iar energia de care dispui limitată. În acest sens, timpul constituie un element la fel de însemnat ca și
celelalte care trebuie luate în calcul. Prin urmare, ai grijă să nu irosești acest dar inestimabil și nici liniștea ta interioară
amestecându-te în treburile altora – acesta este un preț cu mult mai mare decât ți-ai putea permite să plătești.
Puterea este un joc social. Ca să ajungi să-l înveți și să-l joci cu măiestrie, e nevoie să cunoști bine oamenii. Așa cum scria marele gânditor și curtean din secolul al XVII-lea, Baltasar Gracián, „mulți își petrec timpul studiind caracteristicile animalelor și ierburilor; cu cât mai important ar fi să le studieze pe cele ale oamenilor, alături de care trebuie să trăim și să murim!” Un bun jucător este și un bun psiholog. Trebuie să înveți să identifici motivația din spatele reacțiilor și faptelor – să vezi dincolo de „perdeaua de fum” a justificărilor și aparențelor. Înțelegerea mobilului ascuns al acțiunilor omenești constituie atuul cel mai valoros în lupta pentru putere. Ea îți deschide o gamă infinită de posibilități de înșelătorie, seducție și manipulare.
Oamenii sunt extrem de complecși – poți să-ți petreci o viață
întreagă studiindu-i și tot nu izbutești să-i cunoști pe deplin. Prin urmare, este cu atât mai important să-ți începi cercetarea din chiar acest moment, fără să pierzi din vedere un principiu capital: una este să studiezi și alta să ai încredere. Să nu ai încredere totală în nimeni, dar să studiezi pe toată lumea, inclusiv prietenii și persoanele care îți sunt dragi.
În sfârșit, trebuie să înveți să alegi întotdeauna calea indirectă.
Ascunde-ți stratagemele: asemenea unei bile de biliard, care lovește altele, antrenându-le și îndreptându-le în diverse direcții, calculate dinainte de către mânuitorul tacului, plănuiește-ți bine fiecare mișcare și execut-o în maniera cea mai puțin bătătoare la ochi.
Deprinde-te cu mutările „oblice” și astfel îți vei asigura o carieră
strălucită la „curtea” zilelor noastre – vei părea întruchiparea binelui neîncetând să fii, de fapt, un manipulator desăvârșit.
Ia cartea de față drept un fel de manual pentru însușirea artelor indirectității. Cele patruzeci și opt de legi au la baza lor scrierile a numeroși oameni, bărbați și femei, care au studiat și au practicat cu măiestrie jocul puterii. Aceste scrieri cuprind peste trei mii de ani de experiență omenească și au fost create în inima unor civilizații cum nu se poate mai deosebite între ele, ca, de pildă, cea a Chinei antice și cea a Renașterii italiene. Cu toate acestea, ideile și temele
sunt aceleași. Este mereu același joc al puterii în tot ce are el esențial
– o esență care rămâne de definit și de formulat cu claritate. Cele patruzeci și opt de legi constituie produsul distilat al acestui tezaur de înțelepciune cules din cuvintele celor mai iluștri strategi (Sun-u, Clausewi ), oameni de stat (Bismarck, Talleyrand), curteni (Castiglione, Gracián), seducători (Ninon de Lenclos, Casanova) și escroci („Yellow Kid” Weil) din toate timpurile.
Procedeul de lucru este foarte simplu și pleacă de la constatări practice: anumite acțiuni duc aproape cu certitudine la o creștere a puterii personale (în cazul respectării legilor), în vreme ce altele au drept consecință diminuarea ei și ruina (încălcarea legilor).
Aplicarea, ca și încălcarea legilor sunt ilustrate prin exemple luate din istorie. Legile sunt atemporale și imuabile.
Cele patruzeci și opt de legi ale puterii pot avea utilități diverse.
Citind cartea până la capăt, vei afla multe lucruri despre putere, în general. Deși unele dintre legi pot părea fără legătură directă cu viața ta, cu timpul, vei descoperi că fiecare își are aplicabilitatea sa și că, de fapt, toate se întrepătrund.
După ce îți formezi o idee de ansamblu asupra subiectului, vei fi mai în măsură să-ți analizezi propriile realizări și să-ți controlezi mai bine acțiunile din viitorul imediat. Parcurgerea cărții se va dovedi inspiratoare de noi idei și te va ajuta să procedezi la reevaluări binevenite, cu mult timp înainte de a ajunge la ultimele pagini.
Ea are, între altele, și scopul de a servi ca îndrumar pe care îl foiletezi și te oprești la aceea dintre legi care ți se pare că ar corespunde momentului. Să spunem că ai probleme cu un superior ierarhic și nu reușești să înțelegi de ce eforturile tale nu ți-au atras o mai mare gratitudine din partea lui sau promovarea dorită. Există
câteva legi care vizează tocmai relația de subordonare profesională
– mai mult ca sigur că încalci vreuna dintre ele. Dacă arunci o privire asupra paragrafelor de început ale capitolelor, citate și la Cuprins, îți vei putea selecta legea potrivită situației.
În sfârșit, cartea poate fi pur și simplu frunzărită și citită pe sărite, din plăcerea de a trece în revistă slăbiciunile ca și faptele mari ale unor personalități care au jucat acest joc al puterii înaintea noastră. Atenție, totuși: cititorul dispus să se distreze în acest fel să
se considere avertizat – ar fi mai bine pentru el să renunțe. Puterea exercită o seducție fără limite și foarte înșelătoare. Ea seamănă cu
un labirint. Mintea celui sedus începe să fie devorată de dorința rezolvării problemelor ei infinit de diverse și, curând, își va da seama cât de plăcută a devenit plimbarea pe potecile ei întortocheate. Cu alte cuvinte, cât de antrenant ar fi, s-o ia în serios.
Deci, nu este de glumit cu lucruri atât de importante. Ele nu aduc satisfacția supremă decât celor care li se dăruiesc total, studiind și reflectând cu deplină seriozitate și îi sancționează pe superficialii amatorii de amuzament, care se mulțumesc să scrijelească
suprafața, refuzându-se profunzimii:
Oricine încearcă să fie bun tot timpul, se îndreaptă spre ruină,înconjurat fiind de mulțimea celor care nu sunt buni. Prin urmare, unprincipe doritor să-și păstreze puterea trebuie să învețe să nu fie bun și să
facă uz de această învățătură ori să uite de ea, după cum îi dictează
necesitatea.
Principele, Niccolò Machiavelli, 1469 – 1527
LEGEA 1
NICIODATĂ SĂ NU-ȚI PUI ÎN
UMBRĂ SUPERIORUL
ARGUMENT
Ai întotdeauna grijă să-i faci pe cei mai presus de tine să ți se simtă
superiori. În dorința de a le fi pe plac sau de a-i impresiona, nu depășimăsura, etalându-ți talentele – riști să pierzi tocmai aprecierea pe carețineai s-o câștigi, inspirându-le teamă și invidie. Fă astfel ca superiorii tăisă pară mai valoroși decât sunt și vei ajunge pe culmile puterii.
ÎNCĂLCAREA LEGII
Nicolas Fouquet, ministrul de finanțe al Franței din primii ani de domnie ai regelui Ludovic al XIV-lea, era un om generos, amator de petreceri fastuoase, femei frumoase și poezie. Îi plăceau și banii, dacă ne luăm după traiul pe picior mare pe care îl ducea. Fouquet era inteligent. Regele nu se putea lipsi de el. În 1661, la moartea cardinalului Mazarin, postul de prim-ministru al Franței a devenit vacant, iar Fouquet se aștepta să fie el cel care să-l primească. În loc de aceasta, regele a hotărât să desființeze funcția. A fost unul dintre semnele care l-au făcut pe curtean să bănuiască o apropiată
