— Ce facem acum? întreabă Paul.
Gil priveşte în jur şi ne atrage atenţia asupra inspectorilor postaţi la toate ieşirile.
— Pe aici, le spun eu.
Ne apropiem de una dintre intrările în dormitoare şi ne ascundem în Holder Hall. O studentă beată deschide uşa camerei ei şi se postează acolo, confuză, ca şi cum noi am fi cei care ar trebui să o salute. Ne măsoară cu privirea, apoi ridică o sticlă de Corona în aer.
— Noroc.
Se clatină, apoi închide uşa, dar am suficient timp s-o zăresc pe una dintre colegele ei încălzindu-se lângă cămin, înfăşurată doar într-un prosop.
— Haideţi, zic eu.
Mă urmează într-o cursă până la etaj, unde bat tare într-o uşă.
— Ce naiba fa... începe Gil.
Înainte de a termina însă, uşa se deschide şi sunt întâmpinat de o pereche de ochi verzi minunaţi. Buzele de sub ei se deschid uşor la vederea mea. Katie este îmbrăcată într-un tricou albastru mulat şi o pereche de blugi vechi. Părul castaniu e prins la spate într-o coadă scurtă de cal. Înainte de a ne da drumul înăuntru, izbucneşte în râs.
— Ştiam eu că eşti aici, zic, frecându-mi mâinile.
Fac un pas şi o îmbrăţişez, iar ea îmi răspunde cu căldură.
— În costumul lui Adam pentru ziua mea de naştere, spune ea, măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Ochii îi strălucesc. Deci de-asta n-ai sunat.
În vreme ce Katie intră înapoi în cameră, îl văd pe Paul cum fixează aparatul foto din mâna ei, un Pentax cu obiectiv telescopic aproape la fel de lung ca antebraţul ei.
— Asta pentru ce e? întreabă Gil când Katie se întoarce să aşeze aparatul pe un raft.
— Fac poze pentru Prince, răspunde ea. Poate că de data asta o să-mi publice măcar una.
Ăsta trebuie să fie motivul pentru care nu aleargă şi ea în curte. Katie a încercat întregul an să publice o fotografie pe coperta lui Daily Princetonian, revista campusului, dar fusese refuzată pe motiv că era prea tânără. Acum s-a decis să răstoarne situaţia în favoarea ei. Doar bobocii şi studenţii de anul doi au camere în Holder, iar din camera ei putea vedea întreaga curte.
— Unde-i Charlie? întreabă ea.
Gil ridică din umeri şi priveşte afară pe fereastră.
— Pe acolo, jucându-se de-a ciupit funduri cu Will Clay.
Katie se întoarce spre mine, continuând să zâmbească.
— Cât ţi-a luat să plănuieşti chestia asta?
Ezit să-i răspund.
— Zile întregi, improvizează Gil, când vede că nu găsesc o cale de a-i explica faptul că spectacolul nu-i fusese destinat ei. Poate chiar o săptămână.
— Impresionant, zice Katie. Meteorologii nu ştiau că va începe să ningă până azi-dimineaţă.
— Ore întregi, revine imediat Gil. Poate chiar o zi.
Ochii ei nu mă slăbesc.
— Aşadar dă-mi voie să ghicesc. Ai nevoie de un schimb de haine.
— Avem nevoie de trei schimburi de haine.
Katie se duce la dulapul ei şi spune:
— Trebuie să fie cam răcoare afară. Se pare că vă paşte răceala, băieţi.
Paul se uită la ea ca şi cum Katie nu ar vorbi serios.
— E vreun telefon pe aici pe care să-l pot folosi? întreabă el, venindu-şi în fire.
Katie îi arată un telefon fără fir pe birou. Eu traversez camera şi mă lipesc de ea, împingând-o în dulap. Încearcă să mă dea la o parte, dar în momentul în care împing prea tare ne trezim amândoi căzând pe şirurile de pantofi de pe jos. Ne trebuie câteva clipe ca să ne desfacem din strânsoare. Mă ridic aşteptându-mă la exclamaţii de dezaprobare din partea lui Paul şi a lui Gil. Însă ei se concentrează în altă parte. Paul stă în colţ, şoptind ceva în telefon, în vreme ce Gil se zgâieşte pe fereastră. La început credeam ca Gil îl caută pe Charlie cu privirea. Apoi văd inspectorul care se apropie vorbind în acelaşi timp în staţia lui radio.
— Hei, Katie, zice Gil, să ştii că n-avem nevoie de haine pe măsură. Merge orice.
— Relaxează-te, spune ea, întorcându-se cu mâinile pline de haine pe umeraşe.
Întinde în faţa noastră trei perechi de pantaloni de trening, două tricouri şi o cămaşă albastră pe care am socotit-o pierdută din martie.
— Altceva n-am mai bun într-un timp aşa de scurt.
Ne îmbrăcăm în grabă. Brusc, de la intrarea de jos se aude şuieratul unei staţii radio. Uşa exterioară a clădirii se închide cu zgomot.
Paul închide telefonul.
