— Aţi citit poemul lui Browning despre Andrea del Sarto? întreabă Curry, încercând să-şi exprime ideile şi în cuvinte.
Eu am făcut-o, pentru seminarul de literatură, dar Paul clatină din cap.
— „Tu faci ceea ce mulţi visează numai toată viaţa lor, recită Curry. Visează? Doresc cu disperare să o facă! Însă speranţa li se transformă în agonie şi eşuează în tentativa lor.”
Paul se întoarce în sfârşit şi îşi pune o mână pe umărul lui Curry. În acel moment se dă înapoi şi scoate cărticica învelită în pânză de sub cămaşă.
— Ce e asta? întreabă Curry.
— Ceva ce tocmai mi-a fost adus de Bill.
Paul ezită şi eu îmi dau seama că e nesigur pe reacţia lui Curry. Dezveleşte cu grijă cartea.
— Cred că ar trebui să vezi despre ce e vorba.
— Jurnalul meu! exclamă Curry, şocat. Îl răsuceşte în mâini. Nu-mi vine să cred...
— O să-l folosesc, spune Paul. Ca să termin.
Dar Curry îl ignoră. Pe măsură ce îl studiază, zâmbetul îi dispare.
— De unde a apărut?
— De la Bill.
— Ai mai spus asta. Şi el unde l-a găsit?
Paul ezită. În vocea lui Curry se citeşte o oarecare tensiune.
— Într-un magazin de cărţi din New York, răspund eu. Un anticariat.
— Imposibil, îngaimă Curry. Am căutat cartea asta pretutindeni. În fiecare bibliotecă, în fiecare librărie, în fiecare bazar de cărţi din New York. La toate casele importante de licitaţie. Dispăruse. Timp de treizeci de ani, Paul. Pur şi simplu a dispărut.
Întoarce paginile, inspectându-le cu atenţie, cu privirea şi cu mâinile.
— Da, uite aici. Asta e secţiunea despre care ţi-am povestit. Colonna e menţionat aici – trece la altă intrare, apoi la alta – şi aici. Ridică brusc privirea din carte. E imposibil ca Bill să fi dat aşa peste ea în seara asta. Nu cu o seară înainte de terminarea lucrării tale.
— Ce vrei să spui?
— Cum rămâne cu desenul? vrea Curry să afle. Bill ţi l-a dat şi pe ăsta?
— Ce desen?
— Bucata de piele. Curry imaginează nişte dimensiuni din degetele mari şi arătătoare, o suprafaţă cam de nouă de centimetri pătraţi. Înghesuită în mijlocul jurnalului. Avea un desen pe ea. O schiţă.
— Nu era acolo, răspunde Paul.
Curry răsuceşte iarăşi cartea în mâini. Ochii îi devin reci şi distanţi.
— Richard, mâine trebuie să îi înapoiez jurnalul lui Bill, spune Paul. O să-l citesc de la un capăt la altul în noaptea asta. Poate că mă va îndruma prin ultima secţiune din Hypnerotomachia.
Curry se scutură şi revine la realitate.
— Nu ţi-ai terminat lucrarea?
Vocea lui Paul se umple de nelinişte.
— Ultima secţiune nu e ca celelalte.
— Dar cum rămâne cu termenul limită de mâine?
Văzând că Paul nu-i răspunde, Curry îşi plimbă palma peste coperta jurnalului, apoi îi dă drumul.
— Termină. Nu compromite ceea ce ai câştigat deja. Miza e prea mare.
— N-o voi face. Cred că sunt aproape de rezolvare. Sunt foarte aproape.
— Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. Un permis de excavare. Topografi. Dacă e acolo, e imposibil să ne scape.
Mă uit la Paul, întrebându-mă la ce se referă Curry.
Paul zâmbeşte nervos.
— Nu mai am nevoie de nimic. O să găsesc totul pe cont propriu, acum că am jurnalul.
— Să nu-l scapi din ochi. Nimeni nu a mai făcut aşa ceva înainte. Aminteşte-ţi ce spune Browning: „Ce mulţi visează numai toată viaţa lor”.
— Domnule, se aude o voce din spatele nostru.
Ne întoarcem şi vedem un custode venind spre noi.
— Domnule Curry, şedinţa începe în curând. Pot să vă rog să urcaţi la etaj?
— Mai vorbim pe tema asta mai târziu, spune Curry devenind serios. Nu ştiu cât va dura întâlnirea asta.
Îl bate uşor pe Paul pe braţ, mie îmi strânge mâna, apoi porneşte spre scări. După ce le urcă, ne trezim singuri cu paznicii.
— N-ar fi trebuit să-l las să-l vadă, spune Paul, mai mult pentru sine, în vreme ce pornim spre uşă.
Se opreşte ca să se mai uite o dată la picturi, imprimându-şi în minte o amintire pe care să o folosească atunci când muzeul este închis. Apoi ne îndreptăm hotărâţi spre ieşire.
— De ce ar fi minţit Bill în legătură cu locul de unde a luat jurnalul? întreb eu după ce ieşim iarăşi în ninsoare.
— Nu cred că a minţit, îmi răspunde Paul.
— Atunci la ce se referea Curry?
— Ne-ar fi spus dacă ar fi ştiut mai multe.
