— Da, un model de caiet de comandant de pluton. După acest model se fac toate caietele.
— Am înţeles!
— În a doua ordine de idei, fiecare ofiţer trebuie să ştie ca pe apă sarcinile care-i revin, extrase din documentele de partid, din cuvîntarea tovarăşului comandant suprem la Plenara comună din 28-31 noiembrie trecut. Vreau să atrag atenţia în mod foarte serios asupra acestui lucru. Se manifestă ac... ac... actualmente în lumea contemporană o ofensivă a propagandei ideologice burgheze împotriva comunismului. Se pare că sînt anumiţi ne... nemernici care dau ascultare acestei propagande. Stimaţi tovarăşi, vreau să subliniez că dacă prind o asemenea viperă o împuşc cu mîinile mele! Am observat de asemenea, chiar şi la ultima şedinţă de partid, cum au început să scoată capul... palavragiii! Stimabililor, pe voi nu vă interesează decît bucăţica voastră! Sînt alţii ca... care să se gîndească la treburile mai importante... Îţi faci treaba, n-am nimic cu tine! Nu ţi-o faci, ai de-a face cu mine! De fapt... aveţi să vedeţi că începînd din acest moment se vor schimba multe... La muncă, stimaţi tovarăşi! Lupeş!
— Ordonaţi!
— Eşti comandant de companie la a 2-a!
— Am înţeles!
Simt că îmi îngheaţă sîngele în vine. La compania a doua sînt eu.
Şedinţa ia sfirşit. Comandantul se pregăteşte să plece. Ne ridicăm în picioare la comanda „drepţi!” a inginerului-şef. În pragul uşii, locotenent-colonelul Mihail se întoarce spre noi:
— Este ora 22.30. Vă urez spor la treabă!
Iese.
— Rămîneţi pe loc! comandă inginerul-şef. Acum, comandanţii de companii îşi iau ofiţerii din subordine şi verifică bob cu bob toţi militarii concentraţi, în toate încăperile, după care se întocmeşte o situaţie a militarilor lipsă, specificîndu-se care sînt nemotivaţi şi care nu. Apoi se trece la întocmirea caietelor de comandanţi de plutoane, conform modelului care vă va parveni. Spor la treabă!
Ne ridicăm pentru a doua oară în picioare. De data asta părăsim cu toţii sala.
— Bă, era mai bine cu Sîrdă! şopteşte Gheorghe.
Intrăm în blocul unde este cazată compania noastră. La etajul întîi.
— Fiţi atenţi, ne spune Lupeş, fiecare comandant de pluton îşi verifică oamenii. Îmi raportează absenţii. Bob cu bob! Apoi, cînd ne vine ordinul şi modelul, ne strîngem la mine în cancelarie şi trecem la întocmirea caietelor de comandanţi de plutoane! Spor la treabă!
Intrăm fiecare în zona lui. Eu am cinci încăperi la etajul întîi.
Deschid prima uşă. Inăuntru e întuneric beznă. Simt că mă sufoc: un miros greu de transpiraţie, de picioare nespălate şi de bocanc soldăţesc, de gaze... Aprind lanterna. Cu gurile căscate, oamenii sforăie cuprinşi de un somn trudnic. Lumina alunecă pe chipurile lor slabe, istovite, cu barba ţepoasă... Imagini de coşmar. Filmele de propagandă despre imigranţii din Vest prezintă raiul în comparaţie cu promiscuitatea care domneşte aici. Mă împiedic de o grămadă de sticle, dar zgomotul nu deranjează pe nimeni. Chiar dacă aş vrea, tot n-aş putea trezi pe nimeni la ora asta. Ar fi, de altfel, o cruzime. Mă las păgubaş... De altfel, celelalte uşi sînt blocate pe dinăuntru. Pe timpul nopţii, concentraţii nu deschid nimănui de frica ungurilor, care la beţie umblă cu cuţitele, căutînd gîlceavă.
Pe hol mă întîlnesc cu Goanţă:
— Bă, pe ăştia e imposibil să-i trezeşti.
— Nimic nu e imposibil, tovarăşe!
— Hai să fumăm o ţigară!
Ieşim pe balcon, în răcoarea nopţii. Cerul e curat, puzdit de stele. Doamne, ce minunăţie!
Stăm unul lîngă altul şi fumăm, tăcuţi. Vuietul îndepărtat al oraşului seamănă cu zbuciumul mării.
Se aud paşi pe coridor. Tresărim. Cineva a urcat la etaj. Şi uşa se deschide brusc:
— Ce faceţi aici, domnilor? Aşa ne-a fost vorba?
Locotenent-colonelul Drumeza, maiorul Desagă şi căpitanul Şoşu, maiorul Bureţa (şeful de stat-major) stau pe hol ca nişte hultani care au ochit prada.
— Veniţi încoace! porunceşte Drumeza. Notează, iubitule (se întoarce către căpitanul Şoşu): Pora... Goanţă...
Secretarul de partid se opreşte deodată din notat:
— Aruncaţi, bă, ţigările! Măcar atîta! Sînt aici o groază de ofiţeri superiori, nesimţiţilor! Şi ia, bă, poziţia drepţi, că te ia mama dracului acuma!
Locotenent-colonelul Drumeza se plimbă încolo şi încoace, apucîndu-se teatral cu mîinile de cap:
— Lasă-i, bă! Lasă-i, bă, Şoşule... N-ai ce le cere! Uite, bă, cine mănîncă pîinea partidului!
— Tovarăşe colonel, întreabă Şoşu afectat, nu vă supăraţi, ăştia sînt cumva ofiţeri?
— Da’ de unde! Ciurucuri!
Apoi, către noi:
— Aţi verificat concentraţii?
— Tovarăşe colonel, intervine Goanţă, ne este imposibil să-i verificăm...
Inginerul-şef Drumeza se pune pe urlat:
— Imposibil e s-o verifici pe mă-ta, boule! Sictir, idioţii dracului! Împuţiţilor! Trîntorilor!
— Ce vă spuneam eu, tovarăşe colonel? conchide Şoşu. Trebuie luate măsuri radicale, dom’le! Cu ăştia n-o scoţi altfel la capăt!
Se aude o uşă deschizîndu-se. Un concentrat iese din dormitor şi vine către noi clătinîndu-se:
