îndure!
Rudolph îi ocoli privirea.
— Deşi e păcat, Billy, continuă ea, că tocmai cînd ne-am întîlnit rămîi aşa de puţin cu bunicuţa ta. Totuşi, de vreme ce s-a spart gheaţa poate că vin eu să te vizitez. Nu e o idee grozavă, Rudy?
— Ba da, răspunse sec Rudolph.
348
— California! se extazie ea. De cînd doream să o văd! Climă blîndă, numai bună pentru bătrînele mele oase. Şi, din cîte am auzit, e un adevărat paradis. Înainte să mor... Martha, cred că
Billy aşteaptă budinca.
— Da, doamnă, zise Martha, părăsindu-şi locul.
— Rudy, nu vrei şi tu un pic? îl întrebă mama. Ca să te alături cercului fericit al familiei?
— Nu, mamă, mulţumesc. Nu mi-e foame, minţi el. Ultimul lucru pe care îl dorea era să se alăture acum cercului fericit al familiei.
— Atunci, mă duc la culcare, zise ea. Se ridică anevoie de la locul ei. La vîrsta mea trebuie să-mi fac somnul cuvenit, ca să-mi păstrez frumuseţea, ştiţi. Dar înainte de a te culca, Billy, ai să vii să dai bunicuţei un pupic şi să-i urezi noapte bună, nu-i aşa?
— Da, doamnă, răspunse Billy.
— Bunico!
— Da, bunico! repetă ascultător Billy.
Ieşi din bucătărie după ce aruncă o ultimă privire, triumfătoare, spre Rudolph. Lady Macbeth, gîndea Rudolph, care – conştientă că sîngele lăsat în urma ei nu a fost încă descoperit –
patrona acum cu măreţie un cămin de copii precoci, într-un ţinut mai blînd decît Scoţia.
Mamele nu ar trebui să fie demascate, continuă să gîndească Rudolph, în timp ce îi ura:
„Noapte bună, mami”. Ar trebui împuşcate fără veste!
Plecă de acasă şi cină la restaurant. Încercă să ia legătura cu Jean, la New York, pentru a se înţelege cu ea şi pentru a hotărî cînd se vor putea întîlni, marţi sau miercuri.
Dar apelurile sale rămaseră fără răspuns.
349
Capitolul 4
Trage draperiile, la apusul soarelui. Serile să nu te aşezi şi să priveşti luminile oraşului împrăştiate în vale. Colin făcea lucrul acesta alături de tine pentru că era priveliştea care îi plăcea cel mai mult pe lume. America, spunea el, nu are egal în frumuseţe pe timpul nopţii.
Să nu te îmbraci în negru. Doliul este o chestiune intimă.
Să nu trimiţi răspunsuri încărcate de emoţie la condoleanţele primite din partea prietenilor sau a persoanelor străine, folosind cuvinte umflate, precum „geniu”, „ de neuitat”, „ generos” sau
„caracter ferm”. Răspunde prompt şi politicos, atît.
Să nu plîngi în faţa fiului tău.
Să nu accepţi invitaţii la dineu de la prietenii sau colegii lui Colin care, bine intenţionaţi, doresc să nu te lase să suferi în singurătate.
Să nu te repezi la telefon de îndată ce întîmpini o dificultate, ca să apelezi la biroul lui Colin.
Biroul lui e închis.
Să te opui tentaţiei de a le spune celor care acum se străduiesc să termine filmul început de Colin cum ar fi vrut el să-l realizeze.
Să nu dai interviuri, să nu publici articole. Să nu devii sursă de anecdote. Să nu fii văduva unui mare om. Să nu faci speculaţii întrebîndu-te ce ar fi făcut el dacă trăia.
Să descurajezi organizarea de spectacole retrospective, festivaluri, întruniri comemorative şi să nu participi la ele dacă te invită.
Să nu iei parte la avanpremiere sau la spectacole de gală.
Cînd auzi avioane decolînd şi zburînd la joasă altitudine deasupra casei, să nu te gîndeşti la călătoriile făcute împreună.
Să nu bei nici singură, nici în compania altora, oricît de mult te-ar tenta. Evită somniferele.
Rabdă cu stoicism durerea.
Înlătură grămezile de cărţi şi manuscrise şi curăţă biroul din camera de zi. Acum ele sînt o minciună.
Refuză politicos albumele cu tăieturi din presă, cu recenzii ale pieselor sau filmelor realizate de soţul tău, pe care studioul le-a pregătit cu amabilitate şi le-a adunat în coperte ce imită pielea. Să
nu citeşti elogiile criticilor.
