Să laşi în casă un singur instantaneu, făcut la repezeală, al soţului tău. Adună toate celelalte fotografii, pune-le într-o cutie pe care să o depozitezi în pivniţă.
Să nu prepari, cînd te apuci de gătit, meniul preferat al soţului tău (crabi cu ardei iuţi, viţel cu sos picant).
Cînd vrei să te îmbraci să nu te uiţi în dulap şi să spui: „în rochia aceasta mă plăcea el”.
Să te porţi cumpănit şi firesc cu fiul tău. Să nu te laşi copleşită de emoţii cînd face vreo boroboaţă la şcoală, sau cînd l-a jefuit vreo bandă de huligani bătăuşi; ori cînd vine acasă cu nasul plin de sînge. Să nu te cramponezi de el, să nu îl laşi să se cramponeze de tine. Cînd e invitat la piscină sau la joacă, afară, cu mingea, ori la cinema, să-i spui: „Sigur, du-te, am multă treabă de făcut şi o să termin mai repede dacă rămîn singură”.
350
Să nu preiei rolul de tată. Lasă-l printre bărbaţi, mai ales cînd este vorba de treburi bărbăteşti.
Să nu cauţi să-l înveseleşti de teamă că s-ar plictisi trăind alături de o femeie îndurerată, singur, pe creasta dealului, departe de centru, unde băieţii se distrează împreună.
Să nu te gîndeşti la relaţii sexuale, dar să nu fi surprinsă dacă gîndul îţi fuge într-acolo.
Să nu-l crezi pe fostul tău soţ dacă îţi telefonează şi îţi spune, emoţionat, că vrea să vă
recăsătoriţi. Dacă o căsnicie întemeiată pe dragoste nu a rezistat, cea durată pe moarte va fi un dezastru.
Nu evita, dar nici nu căuta dinadins locurile unde aţi fost fericiţi împreună.
Ocupă-te de grădină, fă băi de soare, spală vase, ajută-ţi fiul să-şi facă temele de şcoală şi nu pretinde de la el mai mult decît aşteaptă alţi părinţi de la fiii lor. Însoţeşte-l la autobuz ca să plece la timp spre şcoală şi aşteaptă-l la staţie cînd se înapoiază.
Fereşte-te să-l săruţi prea des.
Fii înţelegătoare cu mama ta, dacă spune că doreşte ca nepotul să o viziteze cu prilejul vacanţei de vară. Spune-ţi: „Vara e departe încă”.
Să fii atentă să nu rămîi singură cu bărbaţi pe care tu sau Colin i-aţi admirat, care la rîndul lor te admiră şi care sînt binecunoscuţi pentru tendinţa lor de a alerga după fuste în oraşul acesta excedentar în reprezentante ale sexului feminin. După trei sau patru întrevederi simpatia lor se va transforma, cu îndemînare, în altceva, iar apoi vor încerca să se culce cu tine şi probabil vor reuşi.
Să fii atentă să nu rămîi în intimitatea bărbaţilor care l-au admirat pe Colin sau pe care Colin i-a admirat şi a căror simpatie faţă de tine e sinceră. Doar că, în cele din urmă veţi ajunge la acelaşi punct: şi ei vor încerca să se culce cu tine şi, probabil, vor izbuti.
Nu îţi întemeia viaţa pe fiul tău. Este calea cea mai sigură de a-l pierde.
Caută să ai mereu o ocupaţie. Dar ce ocupaţie anume?
— Sînteţi sigură că aţi căutat peste tot, doamnă Burke? întrebă domnul Greenfield, avocatul pe care îl trimisese reprezentantul lui Colin sau, mai bine zis, unul din cohorta de avocaţi al căror nume figura pe uşa clădirii elegante din Beverly Hills, unde se aflau birourile lor. Şi toţi cei ale căror nume erau afişate la intrare păreau la fel de preocupaţi de problemele ei, la fel de inteligenţi, la fel de bine îmbrăcaţi, la fel de manieraţi, de zîmbitori şi de simpatici, la fel de costisitori şi la fel de neputincioşi.
— Am întors pe dos toată casa, domnule Greenfield, răspunse Gretchen. Am găsit sute de notiţe, sute de facturi, unele neachitate, dar nici un testament.
Domnului Greenfield îi venea să ofteze, dar se stăpîni. Era un bărbat tinerel într-o cămaşă cu guler răsfrînt, ca să arate că a studiat dreptul pe coasta de est, dar pe care prinsese un papion de culoare deschisă, ca să arate că acum trăia în California.
— Nu cumva soţul dumneavoastră avea închiriat un seif la vreo bancă? întrebă domnul Greenfield.
— Nu ştiu, răspunse Gretchen. Şi nici nu cred că avea aşa ceva. În privinţa aceasta era neglijent.
— Cam prea neglijent, mi-e teamă, comentă Greenfield. Să nu-ţi faci testament...
— De unde să ştie ce îl aştepta? Nu a fost bolnav nici măcar o zi în viaţa lui, îi luă apărarea Gretchen.
351
— Problemele devin mai uşor de rezolvat dacă omul se gîndeşte din timp la toate posibilităţile, răspunse domnul Greenfield. Gretchen căpătă convingerea că acesta îşi redactase testamentul de cum împlinise douăzeci şi unu de ani. Pînă la urmă domnul Greenfield dădu drumul oftatului pe care şi-l reţinuse pînă atunci.
— În ce ne priveşte, noi am explorat toate căile. Pare de necrezut, dar soţul dumneavoastră
nu a folosit niciodată serviciile vreunui avocat. Îl împuternicea pe reprezentantul său să redacteze contractele pe care nici nu îşi bătea capul să le citească. În majoritatea cazurilor le-a semnat luînd drept bună propunerea reprezentantului său, fără măcar să le citească. Iar cînd şi-a dat acordul ca fosta doamnă Burke să divorţeze, i-a permis avocatului ei să redacteze condiţiile de despărţire.
Gretchen nu o văzuse niciodată pe fosta doamnă Burke însă după moartea lui Colin începuse să o cunoască tot mai bine. Ea lucrase ca stewardesă pe una din liniile aeriene, precum şi ca prezentatoare de modele. Ahtiată după bani, considera că a munci pentru a-i obţine este dezgustător şi nedemn pentru o femeie. Primea douăzeci de mii de dolari pe an drept pensie alimentară, iar înainte de moartea lui Colin pornise acţiune judecătorească pentru a i se majora suma la patruzeci de mii de dolari, susţinînd că veniturile fostului ei soţ crescuseră vertiginos de cînd venise la Hollywood. Trăia cu un bărbat tînăr la New York, Palm Beach, Sun Valley sau în alte asemenea locuri, atunci cînd nu călătorea în străinătate, dar – în mod deliberat – nu se măritase cu amantul ei, căci una din clauzele pe care Colin izbutise totuşi să le insereze în aranjamentul încheiat la divorţ
prevedea că ea pierdea dreptul la pensie alimentară dacă se remărita. Ea, ori avocaţii ei, păreau să
cunoască în detaliu legile, atît pe cele ale statului cît şi pe cele federale, şi, îndată după funeraliile lui Colin, la care nu luase parte, obţinuse blocarea sumelor de bani pe care defunctul le avea depuse la bancă, precum şi o hotărîre judecătorească ce îi interzicea lui Gretchen să înstrăineze proprietatea imobiliară.
Gretchen nu avea bani la bancă pe numele ei. De cîte ori îi trebuiseră, îi ceruse lui Colin, iar secretara onorase toate facturile pe care ea i le trimisese. Astfel că dintr-o dată se trezise fără
mijloace de subzistenţă şi devenise dependentă material. Colin nu încheiase asigurare pe viaţă, căci considera societăţile de asigurare o hoţie organizată oficial, aşa că nu putea aştepta nimic din direcţia aceasta.
Iar pentru că nimeni nu era vinovat de accident, în afară de Colin însuşi (intrase cu maşina într-un copac, iar municipalitatea oraşului Los Angeles intenţiona să impute copacul doborît), Gretchen nu avea pe cine da în judecată pentru a pretinde daune.
— Trebuie să plec din casa aceea, domnule Greenfield, zise Gretchen. Serile constituiau perioada cea mai insuportabilă. Şoapte păreau a izvorî din colţurile întunecoase şi din clipă în clipă
se aştepta ca el să apară în uşă, bodogănind şi blestemînd vreun actor sau vreun cameraman.
— Vă înţeleg, zise domnul Greenfield cu compasiune. Dar dacă nu rămîneţi în posesie, vreau să spun în posesia fizică, fosta soţie a domnului Burke va găsi, foarte probabil, temei legal să
se instalaze ea în casă. Are avocaţi foarte buni, cu adevărat foarte buni. Din glasul său se desprindea admiraţia profesională, lipsită de invidie, pentru colegii de breaslă ale căror nume se puteau citi la intrarea unei clădiri, la fel de elegante din imediata vecinătate. Dacă există o lacună, o vor găsi. Iar legea, dacă este examinată cu atenţie, oferă aproape cu certitudine astfel de posibilităţi.
— Numai mie nu-mi oferă, exclamă disperată Gretchen.
