venim şi noi acolo, cu maşina. N-am intenţia să mă înapoiez înot la bord, o singură experienţă de acest gen pe o vreme ca asta e suficientă.

Kate reveni peste două-trei minute în costumul ei albastru decolorat. Fata era o bună

înotătoare. Thomas îşi lepădă puloverul şi amîndoi urcară pe punte, la soţii Goodhart, care îi aşteptau şi ei cu puloverele scoase.

436

Masiv, bronzat de soarele vacanţei petrecute în aer liber, domnul Goodhart arăta impozant în chiloţii săi înfloraţi, lungi pînă la genunchi. Muşchii săi, evident îmbătrîniţi, trebuie să fi fost cîndva, la începuturi, frumoşi şi puternici. Iar doamna Goodhart etala, în pofida vîrstei care lăsase urme, o pereche de picioare armonioase şi plăcute la privire.

Pluta ancorată pentru folosul înotătorilor la jumătatea distanţei dintre Clothilde şi scara care urca la chei dansa pe valuri. Uneori un val deosebit de puternic o izbea, o sălta şi o menţinea cîteva clipe aproape vertical.

— Vă sugerez să ne oprim mai întîi la plută, ca să ne tragem sufletul, apoi ne continuăm drumul, propuse Thomas.

— Să ne tragem? se miră domnul Goodhart. Ce vrei să spui, căpitane? E beat de-a binelea, îşi zise Thomas.

— Eu şi Kate am hotărît că este plăcută baia pe o vreme ca asta, îi răspunse el.

— Cum doreşti, căpitane, acceptă explicaţia domnul Goodhart. Fără comentarii, se urcă pe balustradă şi se aruncă în apă, urmat de soţia sa. Două capete, unul cărunt, celălalt alb, apăreau şi dispăreau în apa verzuie, înspumată.

— Tu ţine-te de ea, o îndrumă Thomas pe Kate. Eu o să fiu pe lîngă bătrîn.

Sări în apă şi imediat auzi apa plescăind lîngă el, acolo unde se aruncase fata.

Ajunseră, fără dificultăţi, la plută. Domnul Goodhart înota în stilul desuet al craulului cu foarfecă, ţinîndu-şi capul mai tot timpul deasupra apei. Doamna Goodhart înota folosind craulul ortodox, clasic. Cînd Thomas îşi întoarse capul şi se uită la ea, i se păru că înghiţea apă şi respira sacadat. Kate însă era lîngă ea ca un înger păzitor. Thomas şi domnul Goodhart se căţărară pe plută, dar balansul puternic îi sili să stea în genunchi cînd o ajutară pe doamna Goodhart să urce şi ea alături de ei.

— Cred că ar trebui să rămînem aici puţin, zise doamna Goodhart, silindu-se să-şi menţină

echilibrul pe platforma care se clătina neîncetat. Pînă se mai linişteşte un pic.

— O să fie din ce în ce mai greu, doamnă, zise Thomas. Dacă întîrziem cîteva minute nu mai avem şanse să ajungem la mal.

Dwyer se îndepărtase cu încă vreo sută cincizeci de metri, de teama stîncilor şi se învîrtea pe loc. Oricum, chiar dacă doamna Goodhart ar fi reuşit să se înapoieze la iaht, ar fi fost imposibil să o ia la bord fără ca ea să se rănească.

– Trebuie să veniţi cu noi, chiar acum, insistă Thomas.

Domnul Goodhart, care între timp se dezmeticise, nu spuse nimic.

— Nathaniel, apelă doamna Goodhart la soţul ei, spune-le, te rog, că rămîn aici pînă se mai potoleşte marea un pic.

— Ai văzut ce a spus căpitanul, replică soţul. Ai vrut să înoţi, acum înoată. Şi fără alte cuvinte, se aruncă în apă.

Vreo douăzeci de persoane care se adunaseră ciorchine pe stînci, la adăpost de valuri, priveau la grupul de pe plută. Thomas o luă de mînă pe doamna Goodhart.

— Haideţi, sărim împreună, o încurajă el.

Se sculă în picioare, menţinîndu-şi cu greu echilibrul şi o ajută şi pe ea să se ridice, apoi săriră în apă ţinîndu-se de mîini. În apă, doamna Goodhart nu mai părea speriată şi amîndoi porniră

437

să înoate, unul lîngă altul, spre scara salvatoare. În apropierea stîncilor simţiră că un val îi împingea cu forţă, apoi – după ce îşi spărsese avîntul şi se retrăgea – îi luă cu el înapoi. Thomas călcă apa şi strigă tare, ca să fie auzit peste vacarmul furtunii:

— Mai întîi urc eu. Fiţi atentă, doamnă Goodhart, cum procedez eu. O să mă las purtat de val şi o să mă agăţ de balustrada de fier. Apoi o să vă fac semn cînd să porniţi dumneavoastră.

Ţineţi-vă după mine şi să n-aveţi grijă. Totul o să meargă strună.

Thomas nu era deloc convins că treaba într-adevăr va merge strună, dar trebuia să spună

ceva. Aşteptă, privind peste umăr, şi, cînd văzu un val uriaş care se năpustea asupra sa, se avîntă

înotînd din toate puterile. Valul îl împinse şi îl lovi de stîncă, totuşi izbuti să se agaţe cu disperare de scara de fier, ca să nu fie tras înapoi de forţa curentului. Se ridică, se întoarse spre doamna Goodhart şi strigă: „Acum!” Doamna Goodhart sosi pe creasta unui val mult deasupra lui Thomas.

Cînd valul se frînse şi începu să coboare, Thomas o înşfacă şi o trase la el, ţinînd-o strîns, pentru ca să nu fie tîrită înapoi de valul care se retrăgea, apoi o împinse repede pe scară. Ea se împiedică, totuşi reuşi să se pună la adăpost pe platforma stîncoasă, înainte ca un alt val să o ajungă din urmă.

În schimb, domnul Goodhart atîrna atît de greu, încît Thomas îşi pierdu echilibrul, mîna i se desprinse de balustrada de fier şi cîteva clipe crezu că va fi înghiţit de marea mînioasă. Bătrînul însă

era puternic. Se săltă la momentul potrivit şi apucă cealaltă balustradă, ţinîndu-l în acelaşi timp pe Thomas. Urcă scara fără ajutor, ţanţoş, uitîndu-se cu răceală la grupul tăcut de spectatori întîmplător adunaţi pe chei, ca şi cînd ar fi fost surprins că aceştia îşi vîrau nasul într-o treabă personală, care nu îi privea.

Kate se apropie uşor şi urcă scara împreună cu Thomas.

Se uscară cu prosoapele aduse de cel care avea în grijă cabinele, iar domnul Goodhart telefonă la hotel să vină şoferul său cu maşina. Cînd automobilul sosi ca să-i ia pe Thomas şi pe Kate şi să-i ducă, domnul Goodhart spuse doar: „Aţi fost la mare înălţime toţi, căpitane!” Ceruse halate de la hotel pentru sine şi soţia sa şi comandase băuturi de la bar, în timp ce Thomas şi Kate încă îşi frecau trupul cu prosoapele. Privindu-l cum-stătea calm în halatul său ca o togă, nimeni nu ar fi bănuit că băuse toată după-amiaza şi că doar cu un sfert de oră înainte erau cît pe-aci să piară

din cauza lui.

Domnul Goodhart deschise uşa şi, în timp ce Kate şi Thomas urcau în maşină, spuse:

— Căpitane, trebuie să ne socotim. Vii în port, după cină? Thomas avea alte intenţii, îşi propusele să pornească fără zăbavă spre St. Tropez, înainte de apusul soarelui, dar răspunse:

— Da, domnule, vom fi acolo şi vom rămîne toată seara.

— Perfect! Vom ciocni la bord un pahar, de rămas bun, zise domnul Goodhart. Închise uşa şi maşina porni pe drumul străjuit de pinii care îşi scuturau ramurile zbuciumate de vînt.

Ajunseră la destinaţie şi coborîră din maşină. Două pete pe fotoliul din spate indicau locurile unde şezuseră Thomas şi Kate cu costumele încă ude. Clothilde nu se vedea şi în aşteptarea sosirii ei se aşezară pe o barcă răzleaţă pe chei, tremurînd Cu prosoapele pe umeri.

Cincisprezece minute mai tîrziu Clothilde îşi făcea intrarea în port. Thomas şi Kate apucară

parîmele pe care Dwyer le aruncă peste bord şi priponiră nava la ţărm, apoi săriră pe punte şi alergară să-şi pună haine uscate. Kate pregăti o oală de cafea şi în timp ce o beau, în cabina pilotului, Dwyer cugetă:

438

— Bogătaşii ăştia! Fac ce fac şi găsesc mijlocul ca pînă la urmă totul să fie cum poftesc ei!

Îşi scoase pantalonii, îi agăţă pe o sfoară şi toţi trei începură să frece şi să cureţe iahtul acoperit cu o crustă de sare.

Kate pregăti cina din ceea ce prisosise la prînzul servit soţilor Goodhart. După masă, ea şi Dwyer plecară la Antibes cu cearşafurile, feţele de pernă şi prosoapele ce se adunaseră peste săptămînă. Kate spăla rufele personale dar piesele mari trebuiau duse la spălătorie în oraş. Pe cît de brusc se stîrnise, pe atît de neaşteptat vîntul se potolise şi, deşi valurile încă asaltau bubuind digul care apăra portul, în radă marea era calmă iar colacii de protecţie loveau uşor, rar, coastele iahtului.

Noaptea era senină, caldă. Thomas şedea la pupă şi îşi fuma pipa, admirînd stelele ce clipeau pe boltă. Făcuse socotelile şi pregătise nota de plată pe care – în aşteptarea sosirii domnului Goodhart – o pusese într-un plic şi o lăsase în cabina pilotului. Nu se ridica la cine ştie ce sumă.

Includea cheltuielile pentru combustibil, spălatul rufelor, cîteva sticle de vodcă şi whisky cu gheaţa respectivă, precum şi cei o mie două sute de franci pe zi pentru fiecare membru al echipajului. În prima zi a sosirii sale la bord, domnul Goodhart îi dăduse lui Thomas un cec cu suma convenită pe toată durata angajamentului.