"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » ,,Om bogat, om sărac'' de Irwin Shaw 🌸🌸

Add to favorite ,,Om bogat, om sărac'' de Irwin Shaw 🌸🌸

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Îi va spune lui Teddy (la desert el devenise Teddy pentru ea) ceva ce tăinuise pînă atunci în adîncul inimii, fără ca cineva să bănuiască: atunci cînd se va termina războiul, se va duce la New York ca să

se facă actriţă. Recită un monolog din „ Cum place” iar limba îi umbla vioi şi iute, îmboldită de daiquiri, de vin şi de cele două păhăruţe de benedictină.

41

Vino şi curtează- , curtează- , recită ea, căci mi- e inima în sărbătoare şi- s gata

consimt. Cemi- ai spune, oare, de- aş fide- a pururiRosalindata?”

Cînd termină de recitat, Teddy îi sărută mina, iar ea acceptă cu graţie şi încîntare prinosul de admiraţie al bărbatului.

Atenţia cu care o înconjura cavalerul ei o electriza, o făcea să se creadă sclipitoare, irezistibilă. Descheie primii doi nasturi de la rochiţă, fără să-i pese. Şi apoi era atît de cald în restaurant! Gretcher se simţea cutezătoare, în stare să rostească lucruri de nerostit în mod obişnuit, folosind cuvinte imposibile pe care pînă atunci le văzuse doar scrijelite pe pereţi de băieţii obraznici.

Dobîndise francheţe, alt privilegiu aristocratic!

— Eu nu le dau atenţie niciodată, răspunse ea la întrebarea lui Boylan despre colegii ei de birou. Îmi dau tîrcoale ca nişte căţeluşi. Nişte donjuani de bîlci! Te invită la film sau la îngheţată, apoi te înghesuie pe canapeaua din spatele maşinii şi se ancorează de tine ca inelul de alamă de la căluşei. Scot nişte sunete de parcă ar fi cerbi care stau să-şi dea duhul şi se străduiesc să-şi vîre limba în gura ta cînd te sărută! Nu-i de mine! Eu am alte intenţii. Ei încearcă şi dacă le-ai îngăduit o dată, apoi nu mai scapi, vor mereu mai mult! Dar eu nu-s grăbită. Se ridică brusc în picioare.

Mulţumesc pentru masa delicioasă pe care mi-ai oferit-o. Trebuie să mă duc la toaletă. Niciodată

pînă atunci nu îndrăznise să spună aşa ceva vreunuia din băieţii care o însoţiseră, cu toate că uneori riscase, în vreun cinematograf, să-i plesnească vezica de plină ce era.

Teddy se ridică în picioare.

— Prima uşă la stînga, pe hol, o îndrumă el.

Era un om descurcăreţ şi bine informat, în toate domeniile Teddy ăsta!

La toaletă se privi în oglindă şi îşi sterse ultimele urme de ruj de pe buze. „Am o gură

frumoasă, vorbi ea cu perechea geamănă din oglindă. Ce proastă am fost să o rujez ca pe orice gură

vulgară!”

Cînd ieşi pe culoar, Teddy o aştepta la intrarea în bar. Achitase nota şi tocmai îşi trăgea mănuşa stîngă. O privi serios în timp ce ea se apropia de el.

— Îţi voi cumpăra o rochie roşie ca para focului, care să scoată în evidenţă tenul tău minunat şi părul negru, sălbatic. Oriunde vei intra, toţi bărbaţii îţi vor cădea în genunchi, îi promise solemn Boylan.

Gretchen rîse, îmbujorată de plăcere. Aşa ar trebui să-i vorbească toţi bărbaţii. Boylan o luă

de braţ şi o conduse spre automobil, ridicînd tenda vehiculului şi acoperindu-l, căci afară se răcorise.

Apoi, în timp ce pornea motorul, mîna sa dreaptă, înadins neînmănuşată, se aşeză pe mîna fetei care se sprijinea pe braţul despărţitor al fotoliului. Aerul în maşina cu geamurile închise era plăcut parfumat de aroma alcoolului consumat, care se împletea cu mirosul pielii ce capitona interiorul.

— Haide, acum să-mi spui adevărul, îi porunci Boylan, mai în joacă, mai în serios. Ce căutai la staţia King's Landing?

Fata chicoti înfundat.

— Un rîs cam trivial, aprecie el.

— Mă aflam acolo dintr-un motiv trivial, preciză ea.

42

Bărbatul continuă să conducă o bucată de timp fără să comenteze. Maşina aluneca în viteză, lin, pe şoseaua pustie, vărgată de dungi late de umbră şi de lumină palidă, care se strecura printre copacii înşiraţi pe marginea drumului.

— Aştept, vorbi el în cele din urmă.

„De ce nu?” îşi zise ea. În această după-amiază binecuvântată totul putea fi spus, nu trebuie să existe nimic tăinuit între ei, căci amîndoi se situau dincolo de nimicurile morale privind falsa pudoare profesată de unii. Începu să povestească, la început cu oarecare şovăială, apoi mai uşor, pe măsură ce pătrundea în miezul întîmplării petrecute la spital. Îi descrise pe cei doi negri răniţi, izolaţi, singurii tineri de culoare în tot salonul; îi vorbi despre Arnold, un băiat totdeauna atent şi foarte politicos, care niciodată nu i se adresa pe numele ei mic, cum procedau toţi ceilalţi soldaţi; care citea toate cărţile pe care i le împrumuta din biblioteca ei; un tînăr inteligent şi trist, din cauza rănii; şi despre fata din Cornwall care nu îi scrisese niciodată, deşi se iubiseră. Apoi îi relată

conversaţia avută cu Arnold în seara cînd o găsise singură în salon, în timp ce toţi ceilalţi soldaţi internaţi dormeau, propunerea pe care i-o făcuse în numele său şi al prietenului său, fără a omite oferirea celor opt sute de dolari.

— Dacă ar fi fost alb, i-aş fi raportat colonelului, dar aşa...

Teddy dădu din cap, înţelegător, fără să rostească un cuvînt, accelerînd doar un pic viteza.

Încurajată, Gretchen continuă.

— De atunci n-am mai fost la spital, pur şi simplu nu mă simţeam în stare. L-am implorat pe tata să mă lase să plec la New York. Nu puteam rămîne în acelaşi oraş cu omul acela care ştia ce mi-a spus... Dar tata... cu el nu te înţelegi. Şi, desigur, nu îi puteam spune adevărul, s-ar fi dus la spital şi i-ar fi ucis cu mîinile goale pe cei doi băieţi. Apoi, dimineaţa asta... nu m-am dus dinadins la autobuz, am dat peste el fără să vreau. Nu aveam intenţia să-l iau, dar ceva mă îndemna să mă

conving dacă mă aşteptau cu adevărat, dacă erau bărbaţi şi acţionau ca atare. Am coborît din autobuz, dar am rămas în staţie, aşteptînd. Am băut coca-cola şi m-am prăjit la soare... Eu... Poate că m-aş fi dus un pic în jos, pe drum, poate chiar pînă la capătul lui. Doar ca să văd. Ştiam că nu-s în pericol, că nu am de ce mă teme, chiar dacă mă zăreau: puteam fugi uşor! Cu picioarele lor... de-abia se mişcă.

Maşina încetini viteza. Fata privea în jos, la pantofii ei, sub tabloul de bord. Ridică ochii şi, privind afară pe geam, se dumiri unde ajunseseră.

Zări benzinăria şi magazinul universal, dar nici ţipenie de om.

Maşina se opri la capătul drumului cu pietriş, care ducea în jos, la malul fluviului.

— A fost o joacă, zise ea cu timiditate, o joacă scornită de imaginaţia unei fete proaste şi nesăbuite.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com