423
— Nu-mi vine să las toată afacerea asta pe mîinile omului acela. Glasul bătrînului suna frînt, plîngăreţ. Nici măcar după moartea mea! Nu-mi vine deloc să fac aşa ceva. Dar dacă tu spui... Se întrerupse nefericit.
Rudolph respiră adînc. Există totdeauna cineva pe care să-l trădezi, îşi spuse în gînd.
— N-am spus asta, vorbi el calm. La departamentul nostru juridic există un tînăr jurist, Mathers îl cheamă...
— Îl cunosc, zise Calderwood. Un tip cu ochelari, e căsătorit, are doi copii. Şi e originar din Philadelphia.
— A absolvit Şcoala Comercială din Wharton înainte de a studia dreptul la Harvard, completă Rudolph biografia începută de Calderwood. Lucrează de patru ani la noi şi cunoaşte toate sectoarele. A colaborat tot timpul cu mine, pune întrebări pertinente şi ar cîştiga mult mai mult la orice firmă juridică din New York, dar el prefera să rămînă aici, la noi.
— O.K.! spune-i să vină mîine la mine, zise Calderwood.
— Aş prefera să-i spui dumneata, Duncan. Pentru a doua oară în viaţă îi spunea pe nume.
— Ca de obicei, zise Calderwood, nu aş vrea să fac ce mă sfătuieşti tu, deşi ştiu că ai dreptate. Bine, o să-i spun eu. Acum, haide să bem nişte şampanie. Dumnezeu mi-e martor că am plătit destui bani ca să ne permitem şi noi un pahar.
Numirea fu anunţată cu o zi înainte de înapoierea tinerilor căsătoriţi din voiajul de nuntă.
Brad primi vestea cu calm, ca un gentleman şi nu îl întrebă niciodată pe Rudolph cui i se datora hotărîrea respectivă. Trei luni mai tîrziu însă, demisionă şi plecă, împreună cu soţia, la Tulsa unde tatăl său îi oferise un post însemnat în afacerile sale petroliere. La prima aniversare a lui Enid, Brad trimise cinci sute de dolari pentru a fi depuşi în contul pe care îl deschisese pe numele fetiţei.
Brad îi trimitea cu regularitate lui Rudolph epistole vesele, spirituale, prietenoase. O ducea bine, scria el, şi cîştiga mai mulţi bani decît oricînd înainte. Îi plăcea Tulsa unde pariurile la golf se încheiau la nivelul generos al Vestului şi în trei sîmbete la rînd cîştigase peste o mie de dolari de fiecare dată. Lumea o plăcea pe Virginia, iar ea – la rîndul ei – făcuse multe legături de prietenie.
Ba chiar învăţase şi ea golf şi se apucase să joace. Brad îl îndemnă pe Rudolph să investească în afacerile sale petroliere. E ca şi cînd ai culege banii din pom, pleda el. Afirma că în felul acesta voia să-şi achite datoria morală pe care o avea faţă de Rudolph.
Dintr-un sentiment de vinovăţie (nu putea uita discuţia avută cu Duncan Calderwood pe treptele de la Country Club) Rudolph începu să achiziţioneze acţiuni petroliere de la puţurile pe care le prospecta, le fora şi le administra Brad. Îl consultase şi pe Johnny Heath, iar acesta îi spusese că –
ţinînd seama de veniturile lui Brad şi de faptul că industria petrolieră se bucura de privilegiul scutirilor de impozite pînă la douăzeci şi şapte la sută – merita să-şi asume riscul investiţiilor. Mai mult, Johnny verificase şi constatase că firma Peter Knight & Fiul era considerată ca una din cele mai solide şi se bucura de credit în lumea afacerilor, de unde trăsese concluzia că fiecare dolar investit îi va aduce un alt dolar cîştig.
424
Capitolul 3
1965
Thomas stătea chircit pe vine, pe puntea din faţă şi fluiera a pagubă, lustruind de zor rola de bronz a vinciului ancorei. Muncea desculţ şi gol pînă la brîu căci, deşi era de-abia începutul lunii iunie, timpul se încălzise binişor. Se bronzase atît de tare şi era atît de pîrlit de soare încît nu se deosebea deloc de oacheşii greci şi italieni de pe oricare din navele ancorate în portul Antibes.
Trupul îi rămăsese vînjos, ca pe vremuri cînd lupta pe ring. Muşchii nu i se vălureau în striuri ca odinioară, erau mai netezi, mai armonioşi. Cînd punea ceva pe cap, ca acum, ca să-şi acopere începutul de chelie, părea mai tînăr decît era în realitate. Aşezase pe o ureche bereta albă de răţoi american, cu marginile lăsate jos ca să-şi ferească ochii de razele orbitoare pe care apa le reflecta, amplificîndu-le.
De jos, din sala maşinilor, se auzea ciocănit: Pinky Kimball şi Dwyer reparau o pompă.
Prima croazieră charter urma să înceapă a doua zi, iar motorul de la babord se încălzise în timpul probei mai mult decît ar fi fost normal. Pinky, inginerul de pe Vega, cea mai mare navă din port, se oferise să cerceteze şi să afle cauza defecţiunii. Dwyer şi Thomas se pricepeau să rezolve micile probleme tehnice, dar cînd apărea o deficienţă cu adevărat complicată, trebuiau să recurgă la ajutorul cuiva competent. Din fericire, în timpul iernii Thomas se împrietenise cu Kimball, iar acesta le dăduse o mînă de ajutor pentru ca Clothilde să fie pregătită la timp pentru sezon. Thomas nu îi explicase lui Dwyer de ce botezase Clothilde nava lor atunci cînd, la Porto Santo Stefano, se hotărîseră să-i schimbe vechiul nume, Penelope. În sinea sa îşi spusese că dacă se obişnuieşte ca o navă să poarte un nume de femeie, de ce nu ar boteza-o Clothilde? În nici un caz nu o va numi Teresa!
Thomas se simţea fericit la bordul Clothildei, deşi îşi dădea seama că nu era, nici pe departe, cel mai elegant iaht din Mediterana. Era conştient că structura vasului e cam instabilă şi că expunea vîntului o prea mare porţiune din suprafaţa sa; că viteza maximă nu depăşea douăsprezece noduri (viteza de croazieră era de zece noduri) şi că, pe vreme nefavorabilă se balansa alarmant, într-un anumit fel. Însă, bărbaţi hotărîţi, munciseră cu sîrg luni de zile, fără odihnă şi făcuseră tot ce le stătea în putinţă pentru a înfrumuseţa vechea carcasă scorojită, cumpărată la Porto Santo Stefano cu doi ani în urmă, şi pentru a o transforma într-un iaht confortabil, care să-şi merite numele.
Avuseseră parte de două sezoane bune şi deşi nu se îmbogăţiseră, izbutiseră să depună în cont la bancă bănuţi albi pentru zile negre. Iar sezonul care începea promitea să fie chiar mai bun decît celelalte. Thomas se simţea cuprins de o satisfacţie calmă în timp ce lustruia mosorul de bronz în care se reflecta soarele. Înainte de a se avînta în meseria de marinar nu îşi închipuise că o treabă atît de simplă ce nu solicita nici cel mai mic efort intelectual, cum era lustruitul acestei piese de metal, i-ar putea provoca o plăcere aşa de mare.
Totul pe iaht îl bucura. Îi plăcea să se plimbe de la pupă la proră şi înapoi, mîngîind balustradele, să privească buclele care se îmbinau şi desenau spirale perfecte pe lemnul de teak călăfătuit al punţii, să admire – în cabina de pe punte – roata demodată a cîrmei cu mînere sclipitoare de alamă, precum şi hărţile rînduite cu grijă în spaţiile lor şi drapelele de semnalizare 425
înfăşurate strîns, aranjate ordonat în sertare. El, care în viaţa lui nu spălase o farfurie, acum petrecea ore întregi în bucătărie, frecînd de zor cratiţele pînă ce sclipeau de curăţenie, controla să se convingă că recipientul de gheaţă e imaculat şi miroase a proaspăt, că soba şi cuptorul au fost curăţate. Cînd nava era închiriată şi aveau oaspeţi la bord, Thomas, Dwyer şi bucătarul angajat purtau şorturi de dril crem şi bluze de bumbac, albe ca laptele, care aveau imprimat pe piept, cu litere albastre, numele iahtului – Clothilde. Seara sau pe timp rece purtau pulovere groase marinăreşti identice, bleumarin.
Învăţase să prepare tot soiul de băuturi pe care le servea refrigerate, în pahare de calitate, brumate, iar un grup de americani se jurase că reînchiriase iahtul numai pentru că le plăcea teribil modul cum amesteca şi pregătea „Bloody Mary”59. Un iaht de croazieră, ce naviga de la un port mediteranean la altul, putea oferi o vacanţă nu numai plăcută ci şi ieftină, mai ales beţivanilor, căci băuturile alcoolice le procurai cu scutire de taxe vamale, încît o sticlă de whisky sau gin costa în jur de un dolar jumătate. Thomas bea rareori, eventual un pastis sau o bere. Cînd grupul de turişti, care angajase iahtul, urca la bord, îşi punea chipiul alb de căpitan, ce avea în frunte o ancoră şi un lanţ
ţesute cu fir aurit. Avea impresia că în felul acesta crea o atmosferă mai marinărească.
Învăţase cîteva cuvinte franţuzeşti, italieneşti şi spaniole, cît îi trebuia ca să îndeplinească
formalităţile de acostare şi ca să facă tîrguieli, prea puţine însă ca să se certe cu cineva.
În schimb Dwyer prindea repede limbile străine şi pălăvrăgea cu cine dorea.
Thomas îi trimisese lui Gretchen o fotografie ce o prezenta pe Clothilde spintecînd valurile, iar Gretchen îi răspunsese că a aşezat poza la vedere, pe policioara căminului din salonul de zi. Îi mai scrisese că acum era cam ocupată cu treburi la studioul cinematojgrafic, dar că va găsi timp să
vină odată ca să facă un voiaj cu iahtul lui. Îl asigurase din nou că îşi respectase promisiunea de a nu-i dezvălui lui Rudolph unde se afla şi cu ce se ocupa Thomas. Gretchen era unica lui legătură cu America şi cînd îl cuprindea melancolia sau îl măcina dorul de copil, atunci îi trimetea o scrisoare surorii sale. Îi ceru şi lui Dwyer să-i scrie iubitei lui de la Boston, cu care susţinea că se va căsători, rugînd-o să se ducă la Hotel Aegean şi să discute cu Pappy, dar fata nu le răspunsese. Cîndva, orice s-ar întîmpla, îşi promisese el, se va duce la New York şi îşi va găsi băiatul.
De cînd cu Falconetti, Thomas nu se mai luase la harţă cu nimeni şi evitase orice încăierare.
Încă se gîndea la el şi fără a fi sentimental, regreta dispariţia acestuia. Trecerea timpului nu-i estompase sentimentul că se făcea vinovat de moartea lui Falconetti.
Termină de lustruit vinciul şi se ridică în picioare. Păşea desculţ pe puntea încălzită de razele soarelui iar căldura pe care o simţeau tălpile lui goale îi provoca o plăcere deosebită. Tocmai se îndrepta spre pupă, mîngîind balustrada sclipitoare de culoarea mahonului, cînd ciocănitul din interiorul navei încetă şi curînd creştetul lui Kimball, cu păr roşcat ca focul, apăru la capătul scării ce urca din salonul iahtului ( ca să ajungi la sala maşinilor trebuia să străbaţi o secţiune a salonului).
Dwyer îl urmă pe Kimball. Amîndoi purtau salopete verzi, pătate de ulei, căci era imposibil să nu te murdăreşti în spaţiul îngust din sala maşinilor. Kimball îşi şterse mîinile cu nişte cîlţi pe care îi aruncă peste bord.
— Cred că e în regulă, amice, zise el. Dă-i drumul să facem proba.
59 Cocktail pregătit cu suc de roşii şi vodcă.
426
