Domnul Goodhart făcu un gest cu mîna, ce semnifica acceptarea cu modestie a mulţumirilor exprimate de Thomas.
439
— Anul viitor, zise el, mă gîndesc să rămînem o lună întreagă. Nu există nici o lege care să
ne impună să petrecem la Newport toată vacanţa, nu-i aşa? Domnul Goodhart îi povestise că încă
din copilărie lunile de vară, iulie şi august, le-a petrecut la Newport, în casa părintească. Obiceiul fusese menţinut şi lărgit, acum la această întrunire de familie participînd fiul şi cele două fiice cu copiii lor. Putem lăsa casa pe mîna generaţiilor tinere, continuă domnul Goodhart, dorind parcă să
se autoconvingă. N-au decît să organizeze orgii sau ce or pofti. Dumnezeu ştie cum îşi petrece timpul tineretul în ziua de azi, cînd nu sîntem de faţă. Poate izbutim să răpim vreunul sau doi nepoţi şi întreprindem o croazieră adevărată cu dumneavoastră. Se lăsă pe spate, confortabil, în scaunul său şi sorbi băutura, rumegînd noua sa idee. Dacă ne hotărîm să rămînem o lună, ce locuri am putea vizita? se interesă el.
— Păi, ezită Thomas, grupul pe care îl luăm la bord, mîine, la St. Tropez, două perechi de francezi, a angajat nava pentru trei săptămîni şi – dacă vremea nu ne va împiedica – vom naviga de-a lungul coastei spaniole, apoi vom vizita Costa Brava, Cadaques, Rosas, Barcelona şi Balearele.
După aceea ne înapoiem de unde am pornit, luăm la bord o familie de englezi şi pornim spre sud, într-o croazieră de trei săptămini, ca să vizităm coasta Liguriei, Portofino, Porto Venere, Elba, Porto Ercole, Sardinia, Ischia, Capri...
Domnul Goodhart rîse uşor.
— Căpitane, mă faci să cred că Newport e un fel de Coney Island. Ai vizitat toate locurile pe care le-ai menţionat?
— Cam toate.
— Şi lumea plăteşte pentru asta?
— Cei mai mulţi te storc şi îţi scot sufletul, ba şi mai mult dacă-s în stare, pentru banii pe care îi plătesc. Nu toţi sînt ca dumneavoastră şi ca doamna Goodhart
— Vîrsta ne-a mai domolit poate, zise gînditor domnul Goodhart. Oarecum. Îmi mai dai un pahar, căpitane?
— Dacă nu aveţi intenţia să înotaţi în noaptea aceasta, nu se putu abţine Thomas să spună, şi, ridicîndu-se, îi luă paharul.
Domnul Goodhart rîse pe înfundate.
— Am făcut-o de oaie, al dracului să fiu, nu-i aşa?
— Da, domnule, chiar aşa-i. Pe Thomas îl surprinse exprimarea neacademică a clientului său.
Coborî în salon şi pregăti alte două whisky-uri. Cînd reveni pe punte, îl găsi pe domnul Goodhart întins şi mai confortabil; cu gleznele încrucişate şi capul lăsat pe spate, stătea cu ochii aţintiţi la bolta înstelată. Luă paharul de la Thomas fără să-şi modifice poziţia.
— Căpitane, zise el, m-am hotărît să mă răsfăţ şi să o răsfăţ şi pe doamna Goodhart. Fac un angajament ferm cu dumneata, chiar acum. Vreau să închiriez Clothilde pe şase săptămîni, începînd de la 1 iunie anul viitor, ca să navigăm spre sud şi să vizităm toate locurile şi localităţile pe care le-ai înşirat adineauri. Îţi dau un avans. Iar cînd dumneata vei spune că înotul e interzis, nimeni nu va îndrăzni să te contrazică. Ce spui?
— Ar fi minunat în ce mă priveşte, dar..., ezită el.
— Dar ce?
440
— Clothilde e un iaht bun ca să vă ducă la insule şi să vă aducă înapoi, în timpul zilei. Dar ca să trăiţi şase săptămîni la bord... nu ştiu. Pentru unii e o navă potrivită, pentru alţii, obişnuiţi cu luxul...
— Vrei să spui că nu-i destul de confortabil, de mare, pentru nişte bătrîni neputincioşi cum sîntem noi? Aşa-i?
— Să vedeţi, zise Thomas stînjenit. Pe vreme rea Clothilde se cam clatină, iar jos, în salon, aerul devine înăbuşitor cînd sîntem siliţi să ne închidem acolo, la adăpost; apoi, nu avem baie, ci numai duşuri...
— Pentru noi va fi perfect Toată viaţa ne-am petrecut-o în huzur. E ridicol, căpitane.
Domnul Goodhart se sculă în picioare. Mă faci să-mi fie ruşine faţă de mine însumi. Să crezi că ne-ar incomoda, pe mine şi pe soţia mea, călătoria în Mediterană pe o ambarcaţiune frumoasă ca aceasta! Dumnezeule! Dacă aşa gîndesc şi alţii despre noi, mă ia cu fiori pe şira spinării.
— Fiecare om e obişnuit cu felul său de viaţă, spuse Thomas.
— Dumneata ai întîmpinat greutăţi în viaţă, nu-i aşa? se interesă domnul Goodhart.
— Nu mai mult decît alţii, răspunse vag Thomas.
— Oricum, nu pari să fi dus o viaţă prea uşoară, opină Goodhart. De fapt, continuă el, dacă
fiul meu ţi-ar semăna aş fi mai mulţumit decît sînt acum, mult mai mulţumit.
— E greu de apreciat, răspunse neutru Thomas. Dacă ar afla toate năzbîtiile pe care le-am făcut la Port Philip, că am dat foc crucii de ziua Victoriei, că l-am lovit pe tata, că am regulat pe bani nevestele unora din Elysium, Ohio; de-ar şti că l-am şantajat pe Sinclair, la Boston, că m-am încăierat de nu ştiu cîte ori, dacă ar cunoaşte episoadele cu Quayles şi nevastă-sa, la Las Vegas, dacă ar şti despre Pappy, Teresa şi Falconetti, poate că şi-ar schimba părerea şi nu ar mai sta aici pe scaun, discutînd prieteneşte, cu paharul de whisky în mînă, dorindu-şi ca fiul lui să-mi semene. Am făcut la viaţa mea o grămadă de lucruri cu care – să mă ia naiba, domnule! – nu mă mîndresc deloc, îşi completă el cu glas tare ideea începută.
— Ceea ce nu te face să fii mai deosebit decît alţii, spuse domnul Goodhart calm. Şi pentru că am abordat subiectul acesta, te rog să mă ierţi pentru necazul ce ţi l-am pricinuit în după-amiaza care a trecut. Eram beat. Timp de două săptămîni am privit cu invidie la trei tineri splendizi, care munceau fericiţi împreună, se mişcau şi umblau cu graţia unor feline, făcîndu-mă să mă simt bătrîn; iar eu voiam să-mi uit vîrsta, să dovedesc că nu eram chiar neputincios. Şi am pus în primejdie vieţile tuturor. Cu bună ştiinţă, căpitane, cu bună ştiinţă! Căci aveam convingerea că nu o să ne lăsaţi să ne aventurăm singuri în apă.
— Haideţi să nu mai vorbim despre asta, căută să ocolească, elegant, subiectul Thomas. La urma urmelor nimeni nu a păţit nimic.
— Bătrîneţea e o aberaţie, Tom, începu să filozofeze cu vehemenţă amară domnul Goodhart, o aberaţie perversă, îngrozitoare. Se ridică în picioare şi puse paharul jos, cu grijă. Mă înapoiez la hotel, să văd cum se simte soţia mea. Întinse mina, iar Thomas i-o strînse. Ne revedem la întîi iunie viitor, zise şi plecă luînd cele două coşuri.
Cînd Kate şi Dwyer se înapoiară cu rufele proaspăt spălate şi călcate, Thomas îi informă că
domnul Goodhart venise şi plecase şi că primul charter pe anul viitor, pe timp de şase săptămîni începînd de la întîi iunie, fusese contractat. Nu le dădu alte amănunte.
441
