Nu… Stai… În dragoste nu e un lucru nou.
Rovena, nu-mi îndruga poveşti. Certurile în iubire sunt ceva banal, asta o ştie oricine, numai că ele sunt izbucniri de moment. Dar, din câte am înţeles eu, el face toate astea calm, cu sânge rece.
E adevărat. Aşa face… Dar de ce?
De ce? Ei bine, tocmai asta nu pricep eu. Are, probabil, un dinte contra ta. Un impuls de răzbunare. Un… nu ştiu ce să mai spun.
Nu. Nu e omul ăla. Din contră, eu am momente când îmi ţin cu greu nervii în frâu. El nu e aşa.
Vrea să te umilească, asta e. Să te doboare, să te ucidă moral… ca să nu spun şi fizic… Nu înţelegi?
Dar de ce? De ce ar face asta?
El ştie de ce. Mi-ai spus că ţi-e frică de el. Poate că şi lui îi e de tine.
Frică, de ce?
Habar n-am. Vă e frică unul de altul. Nu frică, chiar groază… Lasă.
Rovena, sufleţelul meu, gândeşte-te bine la toate astea. Nu vreau să
te sperii, dar ai grijă. Am o presimţire neagră.
7
Nu a fost uşor să se afle care parte a materialelor din anchetă le-a fost utilă serviciilor secrete pentru a schiţa portretul lui Besfort Y.
Uneori se crea impresia că ar fi fost vorba despre numele hotelurilor, mai ales când acestea sau oraşele în care se găseau aminteau de
„teroriştii albanezi”, cum le spuneau iugoslavii insurgenţilor albanezi care trecuseră din întâmplare prin aceleaşi locuri. Dar nu numai atât: chiar şi analizele mai amănunţite, „psihologice”, cum li se mai spune, făcute asupra convorbirilor Rovenei St. cu prietenele ei, fuseseră exploatate la maximum. Astfel, visul despre convocarea la
— 21 —
Haga sau cuvintele „ai grijă, am o presimţire neagră”, aveau legătură
cu ele.
Între timp, ultimul mesaj al lui Besfort Y., acela căruia i se spunea de acum „cinicul”, tradus în majoritatea limbilor folosite în Consiliul Europei, însoţit uneori şi de câte o frază interogativă de genul „Oare cât de exactă e traducerea? Cuvintele «condiţii» şi «OK» au oare aceeaşi valoare lingvistică şi în original, în limba albaneză?”, mesajul acela, aşadar, era citat în toate rapoartele agenţilor sârbi, care încercau să argumenteze că analistul Besfort Y. era, pe lângă
celelalte, şi un schizofrenic periculos. Pe lista celor douăzeci şi nouă
de personaje care, conform agenţilor sârbi, prin intervenţiile şi rapoartele despre masacrele din Kosovo ajunseseră să uluiască
guvernele occidentale, numele lui Besfort Y. părea cel al unui pion neînsemnat, alături de Clinton, Clark, Allbright sau ceilalţi. Totuşi, când venea vorba despre implicarea personală, din convingere şi cu urmări grave asupra nefericitei Iugoslavii, Besfort Y. era singurul dintre ei pus pe aceeaşi treaptă cu preşedintele american. Ultimul scandal provocat de acesta din urmă în cazul Monica Lewinski părea o povestioară naivă în comparaţie cu ardoarea justiţiară a analistului albanez, căruia umilirea unui stat îi dădea, precum se pare, acelaşi sentiment de triumf precum cucerirea unei femei. Cuvintele „după ce ai rezolvat conflictul cu Serbia, te-ai întors împotriva mea” nu lăsau, conform rapoartelor, nicio îndoială asupra pornirilor maniacale ale analistului.
Zelul serviciilor secrete acum, după finalul dramei, era explicat de către detectivul nostru misterios mai exact decât toate analizele de până atunci. Este adevărat, cortina se lăsase şi Tribunalul de la Haga îl judeca acum pe fostul preşedinte sârb, dar în Europa valul de remuşcări abia începuse să se propage. Se cerea reconsiderarea situaţiei, ba chiar strigătul „la Haga, la Haga!” se auzea din ce în ce mai des, referindu-se de data asta nu la cei învinşi, ci la învingători.
După cum scria un istoric: nu cu armele, ca până acum, ci cu regrete şi cu ruine speră Serbia să recâştige Kosovoul pierdut.
În contrapondere la părţile nebuloase ale anchetei, această zonă a cercetărilor avea o exactitate exemplară. Nume, date, titluri din presă, anunţuri, declaraţii, dezminţiri, din nou nume aşezate la rând, poziţii contradictorii ş.a. se îngrămădeau unele după altele. Alain Dusselier, William Walker, Tony Blair, Günter Grass, Noam Chomsky, André Glucksmann, Harold Pinter, Bernard-Henry Lévy, Paul Garde, Peter Handke, Pascal Bruckner, Maica Tereza, Ibrahim
— 22 —
Dominik Rugova, Seamus Heaney, Papa Ioan Paul II, Patrick Besson, Gabriel Keller, Ismail Kadare, Claude Durand, Bernard Kouchner, Régis Debray, Jacques Chirac Pontifex (Apărătorul Podurilor din Belgrad), Bogdan Bogdanović Ponticrash (arhitectul, iniţiatorul distrugerii aceloraşi poduri), Dalai Lama, Cardinalul Ratzinger etc.
Conform detectivului misterios, atât recunoştinţa sârbilor faţă de cei ce le ţinuseră partea, cât şi ura faţă de tabăra cealaltă, sentimente şi resentimente care la balcanici ţin de secole întregi, începuseră să
pălească de data aceasta. Noua geopolitică în peninsulă – Pactul de stabilitate, ţintuirea statelor mai încăpăţânate, prieteni şi duşmani până mai ieri, la porţile Europei, pentru a intra împreună în familia mult visată – făcuse posibil ceea ce păruse la un moment dat imposibil. Jurămintele de răzbunare, răbufnirile nervoase şi oftatul erau invocate acum mai mult ca nişte curiozităţi, decât cu ură.
Mult mai lent dispăreau din memoria colectivă câteva dintre zvonurile vremii, cum ar fi acela că Maica Tereza fusese instigatoarea principală a bombardării Iugoslaviei, ba chiar era pomenit telefonul pe care ea i-l dăduse preşedintelui american – „Fiule, fă ceva pentru albanezii mei, pedepseşte Serbia” –, în vreme ce un cântec vulgar despre preşedintele justiţiar era cântat la fel de frecvent ca şi în anul evenimentelor
Loveşte Serbia, Bill.
Aşa cum te sfătuieşte X…
E mai uşor să loveşti Serbia
Decât pe Monica Lewinsky.
Detectivul însuşi, care părea că stă departe de orice subiectivism şi implicare, dădea brusc impresia că ar vrea să se smulgă din hăţişul acesta epic, pentru a se lăsa furat de un altul.
8
Acum, ancheta amintea de situaţia unui avion care, după ce zburase pe un cer senin, intra din nou într-o zonă cu turbulenţe.
Gânduri vagi, ce provocau suspiciuni, fraze cu două înţelesuri, dialoguri imposibil de analizat extrase din rememorarea unor convorbiri telefonice apăreau şi dispăreau într-un haos total. Tu îmi pomeneşti în ultima scrisoare de o înfrângere. Chiar ai dorit, măcar pentru câteva clipe, aşa ceva? Dar ştii că eu, înfrânt, pot fi mai
— 23 —
